ZEFÍR (1) zefiri s. m. (2) zefiruri s. n. 1. S. m. Vant slab caldutz care sufla primavara dinspre apus; p. gener. vant cald placut; adiere. 2. S. n. TZesatura ushoara de bumbac mercerizat de o singura culoare sau cu dungi colorate din care se confectzioneaza obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din aceasta tzesatura. Din fr. zéphyr lat. zephyrus.

zefir [At: DOSOFTEI V. S. decembrie 193^r/3 / V: (ivr) ~fer zaf~ (Pl: zafiri) (reg) zemf~ sm / S shi: zepf~ / Pl: ~i sm (inv) ~e ~uri sn / E: ngr ζέφυρος lat zephyrus fr zéphyr] 1 sm sau sn Vant lin caldutz care bate primavara dinspre apus sau dinspre sud. 2 sm sau sn (Poetic; pgn; mpl) Orice vant lin racoros placut Si: adiere (1) boare (2) (rar) aura (1). 3 sn TZesatura subtzire de bumbac (mercerizat) utilizata mai ales la confectzionarea de camashi barbateshti. 4 sn (Lpl) Sortimente din zefir (3).

zefir s.m. s.n. 1 s.m. (meteor.) Vint slab caldutz caracteristic regiunilor de cimpie care bate primavara dinspre SV. ♦ Gener. Vint cald placut; adiere. Suflatzi racoritori zefiri iubita primavara Imprashtiemi mihnirea (ALEX.). ◊ Fig. Sint zefiri cu aripi de fiori Muiate in miros de flori (EMIN.). 2 s.n. (tzes.) TZesatura ushoara de bumbac mercerizat de o singura culoare sau cu dungi colorate din care se confectzioneaza obiecte de lenjerie. ♦ (la pl.) Diferite sorturi din aceasta tzesatura. • pl. m. i n. uri (inv.) e. /<fr. zephyr lat. zephyrus i ngr. ζέφνρος.

ZEFÍR (1) zefiri s. m. (2) zefiruri s. n. 1. S. m. Vant lin caldutz care sufla primavara dinspre apus; p. gener. vant cald placut; adiere. 2. S. n. TZesatura ushoara de bumbac mercerizat de o singura culoare sau cu dungi colorate din care se confectzioneaza obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din aceasta tzesatura. Din fr. zéphyr lat. zephyrus.

ZEFÍR¹ zefiri s. m. Vint ushor caldutz care sufla primavara dinspre apus; p. ext. adiere. Papura mishcata in trect cat de zefiri Naltza manunchi in aer tremuratoare sabii. TOPIRCEANU P. 142. Vad apa ce tremura lin Cum vintul oncruntan suspin Simt zefiri cuaripi de fiori Muiate in miros de flori. EMINESCU O. IV 3. Zapada ce se topeshte acum subt adierea incropita a zefirului primavaratic. ODOBESCU S. III 41. ◊ (Personificat) A patra primavara acuma se grabeshte La carui sa inhame pe zefirii ushori. ALEXANDRESCU P. 24.

ZEFÍR¹ s. m. Vant lin caldutz care sufla primavara dinspre apus; p. ext. adiere. Fr. zéphyr (lat. lit. zephyrus).

ZEFÍR s.m. Vant de apus caldutz care sufla primavara; (p. ext.) vant cald placut; adiere. [Cf. fr. zéphyr lat. zephyrus gr. zephyros].

ZEFÍR s. n. 1. vant de apus caldutz care sufla primavara; (p. ext.) adiere. 2. tzesatura ushoara de bumbac pentru camashi bluze etc. (< fr. zephyr lat. zephyrus)

ZEFÍR¹ ~i m. Vant ushor de primavara. /<fr. zéphyr lat. zephyrus

zefir m. 1. vant de apus; 2. orice vant dulce shi placut: zefirii ce adie canturi dulci k un fior; EM.

*zéfir n. pl. inuz. e k crivetze ĭar k nume de zeŭ e m. (lat. zéphyrus d. vgr. zéphyros). 1. La ceĭ vechĭ vint lin din apus. 2. Azĭ. Boare abureala adiere vint lin shi placut. 3. (dupa fr. zéphyr greshit acc. zefír). Un fel de pinza de bumbac colorata din care se fac maĭ ales camashĭ barbateshtĭ de zi.

zefer sm vz zefir

zemfir sm vz zefir

zefír¹ (vant) s. m. pl. zefíri

zefír (vant) s. m. pl. zefíri

ZEFÍR s. (MET.) adiere boare (rar) aura. (~ul mishca ushor frunzele.)

ZEFIR s. adiere boare (rar) aura. (~ mishca ushor frunzele.)

zefír (ri) s. m. Boare briza. Mr. zefir. Fr. zéphyre shi inainte (sec. XIX) din ngr. ζέφυρος.