zefir s.m., s.n. 1 s.m. (meteor.) Vînt slab, călduț, caracteristic regiunilor de cîmpie, care bate primăvara dinspre S-V. ♦ Gener. Vînt cald, plăcut; adiere. Suflați, răcoritori zefiri, iubită primăvară, Împrăștie-mi mîhnirea (ALEX.). ◊ Fig. Sînt zefiri cu aripi de fiori, Muiate în miros de flori (EMIN.). 2 s.n. (țes.) Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie. ♦ (la pl.) Diferite sorturi din această țesătură. • pl. m. -i, n. -uri, (înv.) -e. /<fr. zephyr, lat. zephyrus, -i, ngr. ζέφνρος.