ZBURDÁ zburd vb. I. Intranz. A salta a alerga sprinten incoace shi incolo; a se zbengui a se juca cu voioshie; a se tzine de nebunii a se arata lipsit de seriozitate. ◊ Expr. Ai zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. Et. nec.

zburda [At: ANON. CAR. / Pzi: 1 zburd (inv) 3 ~deaza / E: pbl ml *exburdare (cf lat burdus „catar”)] 1 vi (D. copii; pex d. animale) A se juca sarind shi alergand cu voioshie (excesiva) Si: a se zbengui (1) (rar) a zburdalnici (1) (pop) a se zbantzui (1) (reg) a se zbengheri (1) a se zbihui (1). 2 vi (Pex) A fi neastamparat Si: a se zbengui (2) (rar) a zburdalnici (2) (pop) a se zbantzui (2) (reg) a se zbengheri (2) a se zbihui (2). 3 vr (Reg) A se zbuciuma (3). 4 vi (Inv; fig) A duce o viatza de petreceri de dezmatz. 5 vim (Ccd) A avea pofta de petrecere veselie etc. 6 vt (Rar; i. oameni) A inveseli. 7 vt (Pop; ie) Ai ~ (cuiva) inima A fi foarte vesel. 8 vt (Pop; iae) A avea chef de petreceri.

zburda vb. I. intr. 1 (despre copii sau ext. despre animale) A alerga sprinten incoace shi incolo; a se zbengui a se juca cu voioshie; a se tzine de nebunii; a zburdalnici. Cum se vazu in parc copilul incepu a zburda prin iarba. ◊ Expr. A zburda orzul (in cineva) v. orz. ◊ Fig. Mintea incepe ai zburda copilareshte (REBR.). 2 Fig. Ashi petrece timpul fara ashi asuma vreo raspundere fara a avea vreo grija; a se distra (tzininduse de shtrengarii de nebunii etc.). ◊ Expr. Ai zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. A zburda de bine = a nu mai putea de bine. • prez.ind. zburd. /lat. *exburdare; cf. lat. burdus „catir”.

ZBURDÁ zburd vb. I. Intranz. A salta a alerga sprinten incoace shi incolo; a se zbengui a se juca cu voioshie; a se tzine de nebunii a se arata lipsit de seriozitate. ◊ Expr. Ai zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. Et. nec.

ZBURDÁ zburd vb. I. Intranz. (Despre animale) A alerga sprinten sarind cu vioiciune incoace shi incolo. In ograda cu zid de piatra a hanului era o zarva de gospodarie mare. TZipau gishte shi cotcodaceau gaini; zburdau prin soare vitzelushi porumbi. SADOVEANU O. VII 52. Purcelul atunci plin de bucurie incepe a zburda prin bordei da un ropot pe sub laitzi mai rastoarna citeva oale cu ritul. CREANGA P. 81. Iar fugariun loc zburda Falnic coamashi incorda. ALECSANDRI P. I 100. ♦ (Despre persoane) A face zburdalnicii a se zbengui a se juca zglobiu a alerga cu voioshie. Petrishor zburda intrun picior. DAVIDOGLU M. 23. Un cird de copii a trecut pe linga noi spre plaja cintind shi zburdind k o adiere de primavara sanatoasa. STANCU U.R.S.S. 198. Mergeam tot zburdind shi hirjonindune de parca nu eram noi riioshii din Broshteni. CREANGA A. 29. Pare cam intinerit de 20 de ani... imi vine tot sa zburd. ALECSANDRI T. I 174. ♦ Fig. A se tzine de nebunii a se arata neserios; ashi face mendrele. Dutzu ishi lua angajamentul solemn sa nu zburde k pe Baragan. C. PETRESCU A. 312. Scapat dinfriul strins al shcoalei Neagu... zburdase in primul an imbatat de sentimentul libertatzii. Se credea barbat. BART. E. 135. ◊ Expr. Ai zburda (cuiva) inima = ai arde (cuiva) de shtrengarii de nebunii; a avea chef de petreceri. Iorgui tinar shi trebuie sai iertam dacai zburda inima. ALECNSADRI T. 1039.

ZBURDÁ zburd vb. I. Intranz. A salta a alerga sprinten incoace shi incolo; a se zbengui a se juca cu voioshie; a se tzine de nebunii a se arata neserios. ◊ Expr. Ai zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri de shtrengarii.

A ZBURDÁ zburd intranz. A se juca sarind shi alergand; a fi neastamparat; a se zbengui; a se zbantzui; a se zbihui. /Orig. nec.

sburdà v. 1. a face mishcari repezi: caii sburda prin ceairuri AL.; 2. a fi neastamparat: copii sburda imprejurul sau; 3. a se da petrecerilor: la batranetze i mai sburda AL. [Dintr’un primitiv burd (cf. sburdatic) de origina necunoscuta]. ║ a. fig. efemer: dincolo de sburd’ aceasta lume OD.

2) zburd a á v. intr. (poate vgerm. = ngerm. bürde sarcina adica „arunc sarcina”. Cp. shi cu lat. burdus catir. V. imburd). Sar jucinduma vorbind de vite. Fig. Ma joc alergind ma zbenguĭesc: copiiĭ zburda. Petrec fara nicĭ o grija ma amuzez: a zburda de bine. V. intr. Atzĭ zburda a a avea pofta de atzĭ arde de ceva. SHi dez (Cost. I 310 shi Dos.). V. exult.

zburdá (a ~) vb. ind. prez. 3 zbúrda

zburdá vb. ind. prez. 1 sg. zburd 3 sg. shi pl. zbúrda

zburda

ZBURDÁ vb. a se zbengui a se zbantzui. (Toata ziua ~.)

ZBURDA vb. a se zbengui a se zbintzui. (Toata ziua ~.)

ZBURDÁ zburd vb. I. ~ (prob. orig. onomatopeica k shi in zbantzui zbengui zbrehui² etc.)

sburdá (d át) vb. A se zbengui a se juca. Var. zburda. Origine necunoscuta probabil expresiva k in sbantzui sbengui sbrehui etc. Explicatziile incercate pina acum nu sint convingatoare: din sl. cf. pol. ceh. burda „pachet bagaj” (Cihac II 328); din lat. exvǒlĭtāre (Geheeb Jb. IV 32); din lat. abhorrĭdus (Skok ZRPh. XLIII 191; cf. REW 23); de la bord (Giuglea Dacor. III 592); din germ. Bürde „incarcatura” (Scriban). Apare din sec. XVII. Der. sburd s. n. (jucat zbenguit) rar; sburdaciune s. f. (nebunie shtrengarie; desmatz); sburdalnic adj. (jucaush vesel); sburdalnicie s. f. (jucat shtrengarie); sburdatic (var. sburdatec) adj. (shtrengar jucaush); imburda vb. (Trans. a rasturna a intoarce) care Pushcariu Dacor. III 838 shi DAR il deriva de la un lat. *imburdāre din burdus „catir”.