ZBURDÁ zburd vb. I. Intranz. (Despre animale) A alerga sprinten sarind cu vioiciune incoace shi incolo. In ograda cu zid de piatra a hanului era o zarva de gospodarie mare. TZipau gishte shi cotcodaceau gaini; zburdau prin soare vitzelushi porumbi. SADOVEANU O. VII 52. Purcelul atunci plin de bucurie incepe a zburda prin bordei da un ropot pe sub laitzi mai rastoarna citeva oale cu ritul. CREANGA P. 81. Iar fugariun loc zburda Falnic coamashi incorda. ALECSANDRI P. I 100. ♦ (Despre persoane) A face zburdalnicii a se zbengui a se juca zglobiu a alerga cu voioshie. Petrishor zburda intrun picior. DAVIDOGLU M. 23. Un cird de copii a trecut pe linga noi spre plaja cintind shi zburdind k o adiere de primavara sanatoasa. STANCU U.R.S.S. 198. Mergeam tot zburdind shi hirjonindune de parca nu eram noi riioshii din Broshteni. CREANGA A. 29. Pare cam intinerit de 20 de ani... imi vine tot sa zburd. ALECSANDRI T. I 174. ♦ Fig. A se tzine de nebunii a se arata neserios; ashi face mendrele. Dutzu ishi lua angajamentul solemn sa nu zburde k pe Baragan. C. PETRESCU A. 312. Scapat dinfriul strins al shcoalei Neagu... zburdase in primul an imbatat de sentimentul libertatzii. Se credea barbat. BART. E. 135. ◊ Expr. Ai zburda (cuiva) inima = ai arde (cuiva) de shtrengarii de nebunii; a avea chef de petreceri. Iorgui tinar shi trebuie sai iertam dacai zburda inima. ALECNSADRI T. 1039.