sburdá (d át) vb. A se zbengui a se juca. Var. zburda. Origine necunoscuta probabil expresiva k in sbantzui sbengui sbrehui etc. Explicatziile incercate pina acum nu sint convingatoare: din sl. cf. pol. ceh. burda „pachet bagaj” (Cihac II 328); din lat. exvǒlĭtāre (Geheeb Jb. IV 32); din lat. abhorrĭdus (Skok ZRPh. XLIII 191; cf. REW 23); de la bord (Giuglea Dacor. III 592); din germ. Bürde „incarcatura” (Scriban). Apare din sec. XVII. Der. sburd s. n. (jucat zbenguit) rar; sburdaciune s. f. (nebunie shtrengarie; desmatz); sburdalnic adj. (jucaush vesel); sburdalnicie s. f. (jucat shtrengarie); sburdatic (var. sburdatec) adj. (shtrengar jucaush); imburda vb. (Trans. a rasturna a intoarce) care Pushcariu Dacor. III 838 shi DAR il deriva de la un lat. *imburdāre din burdus „catir”.