opțiuni
  • info

15 definiții pentru zbir

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBIR, zbiri, s. m. Om aspru, crud, brutal. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. ♦ Reprezentant tiran și brutal al unei autorități de stat; p. ext. om sever, rigid. – Din fr. sbire, it. sbirro.

zbir1 sm [At: HELIADE, L. B. II, 62/10 / S și: sb~ / Pl: ~i / E: fr sbire, it sbirro] 1 Membru al unei organizații represive oficiale. 2 (Pgn) Om aspru, crud, brutal. 3 (Reg) Agent fiscal Si: zapciu (2).

zbir2 [At: ABC MAR. / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: ns cf zbilț] 1 sn (Teh) Inel de parâmă vegetală sau de sârmă folosit în navigație pentru prinderea unui palanc de o ancoră, de un scondru etc., sau la macarale. 2 sm (Teh) Bucată de lanț folosită ca zbir2 (1) pentru parâmele de sârmă. 3 sm (Nav) Macara (1).

zbir s.m. (înv.) Reprezentant crud și brutal al unei autorități de stat; agent de poliție; gener. persoană severă, brutală. Zbirii însărcinați cu corecțiunea cutezătorului (CAR.). ♦ Agent fiscal; zapciu. ♦ Fig. Opresor. • pl. -i. I<fr. sbire, it. sbirro.

ZBIR, zbiri, s. m. Om aspru, crud, brutal. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. – Din fr. sbire, it. sbirro.

ZBIR, zbiri, s. m. Reprezentant al unei autorități de stat (în special agent de poliție) crunt, brutal, tiran, asupritor. Atunci, zbirii au început să lovească în dreapta și-n stingă cu ciomegele și cu tesacele. CARAGIALE, M. 184. Poporul a fost maltratat pe strade de zbirii agiei. ALECSANDRI, T. 1447. [Tiranii] gîndesc c-au izbutit Să omoare inteligența cînd la zbiri au poruncit Să oprească prăzii lucrul sau lectura sau de scris. BOLLIAC, O. 109. Îmi intră în casă zbirul; Vîndui vaca, plătii biru. MAT. FOLK. 734.

ZBIR, zbiri, s. m. (În trecut) Reprezentant crud și brutal al unei autorități de stat; p. ext. persoană severă, brutală. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. – Fr. sbire (it. sbirro).

ZBIR s.m. (Fig.) Membru al unei organizații represive oficiale; opresor, agent al opresiunii. [< fr. sbire, it. sbirro].

ZBIR s. m. reprezentant tiran și brutal al autorității de stat; (p. ext.) om sever, crud și brutal. (< fr. sbire, it. sbirro)

ZBIR ~i m. înv. 1) Persoană oficială (mai ales polițist) care manifesta duritate și brutalitate. 2) Persoană care exercita o autoritate tiranică; tiran; satrap. /<fr. sbire, it. sbirro

*zbir m. (fr. sbire, d. it. sbirro). Iron. Agent de poliție. Fig. Om autoritar și sever.

sbir m. agent polițienesc (= fr. sbire).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zbir s. m., pl. zbiri

zbir s. m., pl. zbiri

zbir

Intrare: zbir
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbir
  • zbirul
  • zbiru‑
plural
  • zbiri
  • zbirii
genitiv-dativ singular
  • zbir
  • zbirului
plural
  • zbiri
  • zbirilor
vocativ singular
  • zbirule
plural
  • zbirilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbir, zbirisubstantiv masculin

  • 1. Om aspru, crud, brutal; persoană care exercită o autoritate tiranică. DEX '09 DEX '98 MDN '00 NODEX
    sinonime: satrap tiran
    • 1.1. rar Agent fiscal. DEX '09 DEX '98 DLRM
      sinonime: zapciu
    • 1.2. Reprezentant tiran și brutal al unei autorități de stat. DEX '09
      • format_quote Atunci, zbirii au început să lovească în dreapta și-n stînga cu ciomegele și cu tesacele. CARAGIALE, M. 184. DLRLC
      • format_quote Poporul a fost maltratat pe strade de zbirii agiei. ALECSANDRI, T. 1447. DLRLC
      • format_quote [Tiranii] gîndesc c-au izbutit Să omoare inteligența cînd la zbiri au poruncit Să oprească prăzii lucrul sau lectura sau de scris. BOLLIAC, O. 109. DLRLC
      • format_quote Îmi intră în casă zbirul; Vîndui vaca, plătii biru. MAT. FOLK. 734. DLRLC
      • diferențiere Reprezentant al unei autorități de stat (în special agent de poliție) crunt, brutal, tiran, asupritor. DLRLC
      • diferențiere figurat Membru al unei organizații represive oficiale; agent al opresiunii. DN
        sinonime: opresor
      • diferențiere Persoană oficială (mai ales polițist) care manifesta duritate și brutalitate. NODEX
      • 1.2.1. prin extensiune Om sever, rigid. DEX '09 DLRM MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.