zapciu sm [At: NECULCE L. 179 / V: (Inv) zacíu zap~ / Pl: ~ii / E: tc *zaptçi cf bg запция] 1 (In Evul Mediu in TZara Romaneasca) Rang de conducator al unei plase care strangea darile. 2 Persoana care are rangul de zapciu (1) Si: (reg) zbir¹ (3). 3 Functzia zapciului (2) Si: (ivp) zapcierie (1) (inv) zapcilac (1) (irg) zapciret. 4 Titlul zapciului (2). 5 Perioada in care se exercita functzia de zapciu (3). 6 (Pex) Subprefect (1). 7 (Irg; ie) A sta ~ A supraveghea shi a grabi pe cineva. 8 (Rar) Primar². 9 (Reg) Ingrijitor de drum. 10 (Inv) Grad in armata echivalent cu cel de capitan (1). 11 (Inv) Persoana care are gradul de zapciu (10). 12 (Inv) Functzia zapciului (11). 13 (Inv) Titlul zapciului (11). 14 (Inv) Perioada in care se exercita functzia de zapciu (12). 15 (Inv) Agent de politzie. 16 (Inv) Persoana care are gradul de zapciu (15). 17 (Inv) Functzia zapciului (16). 18 (Inv) Titlul zapciului (16). 19 (Inv) Perioada in care se exercita functzia de zapciu (17). 20 (Inv; pex) Jandarm. 21 (Inv; fam; prt) Om rau Si: caine (11).

zapciu s.m. 1 (in Ev. Med. in TZara Rom.) Dregator subordonat ispravnicului insarcinat cu conducerea unei plase (shi cu stringerea darilor). Cumparau cu ajutorul zapciului... toata bruma de bucate (K. PETR.). 2 (milit.; inv.) Grad in armata echivalent cu cel de capitan. ♦ Persoana care avea acest grad. Velcapitan de dorobantzi cu zapciii sai shi cu citziva din brasla armeneasca (FIL.). 3 (inv.) Functzionar politzienesc in subordine; agent de politzie; sergent de strada. La toate raspintenile cite un zapciu al agiei oprea carele (C. NEGR.). • pl. cii. /<tc. zaptiye.

ZAPCÍU zapcii s. m. (Invechit) 1. Cirmuitor al unei plashi (subordonat ispravnicului). Degraba el tramitea ispravnici zapcii shi pomojnici k sa ridice satele sa sape shi sa scormone salashele de vechi cetatzi. ODOBESCU S. II 411. [Guvernatorii] tractau pe domnii noshtri k pe nishte zapcii le trimeteau ordine scrise shi verbale shiapoi sa nu le fi urmat. GHICA S. A. 30. Ispravnicii shi mai cu seama zapciii... gasira ocaziune a jefui poporul luind de la sateni insutit decit li se ordona. I. IONESCU M. 253. Vad indato copilitza Oltencutza cu ochi viu Numai zdrentzea ei folitza Cum o bate un zapciu. BOLLIAC O. 196. 2. Rang in armata; capitan. Avantgarda se compunea din:... velcapitan de dorobantzi cu zapciii sai. FILIMON C. 312. 3. Functzionar politzienesc in subordine; paznic dorobantz sergent de strada. De dimineatza pompierii stropisera podul shi la toate raspintenile cite un zapciu al agiei oprea carele sa nu se vire pina dupa trecerea alaiului. NEGRUZZI S. I 29.

ZAPCÍU zapcii s. m. (Inv.) 1. Carmuitor al unei plashi subordonat ispravnicului (shi insarcinat cu strangerea darilor). 2. Grad in armata; capitan. 3. Agent de politzie; sergent de strada. Tc. zabtçi.

ZAPCÍU ~i m. inv. 1) Slujbash care strangea datoriile shi platzile neachitate. 2) Dregator insarcinat cu conducerea unei plase. 3) Agent de politzie; politzist. /<turc. zaptiye

zapciu m. od. 1. subprefectul unei plashi (in opozitziune cu vataf): la ispravnic shi zapciu geaba merg shi geaba viu POP.; 2. agent executiv: shase zapcii pentru impliniri de bani FIL.; 3. in special sergent de strada: la toate raspantiile cate un zapciu al agiei opria carele... pana dupa trecerea alaiului NEGR. [Turc. ZABTČY administrator].

zapcíŭ m. (turc. zabtčy cel ce tzine in disciplina ruda cu zabit shef. V. zapt shi zabet). Vechĭ. Executor jandarm. Ofitzer. Suprefect de plasa. Azĭ. Iron. Administrator (suprefect de plasa pomojnic) chilpirgiŭ.

zaciu sm vz zapciu

zapcíu s. m. art. zapcíul; pl. zapcíi art. zapcíi (ciii)

zapcíu s. m. art. zapcíul; pl. zapcíi art. zapcíi

zapciu cii pl. ciii pl. a. corectata

ZAPCÍU s. v. agent executor gardian sergent subprefect.

zapciu s. v. AGENT. EXECUTOR. GARDIAN. SERGENT. SUBPREFECT.

ZAPCIÚ zapcii s. m. 4. (Argou) Caine. (din tc. zaptci)