ZAPCÍU zapcii s. m. (Invechit) 1. Cirmuitor al unei plashi (subordonat ispravnicului). Degraba el tramitea ispravnici zapcii shi pomojnici k sa ridice satele sa sape shi sa scormone salashele de vechi cetatzi. ODOBESCU S. II 411. [Guvernatorii] tractau pe domnii noshtri k pe nishte zapcii le trimeteau ordine scrise shi verbale shiapoi sa nu le fi urmat. GHICA S. A. 30. Ispravnicii shi mai cu seama zapciii... gasira ocaziune a jefui poporul luind de la sateni insutit decit li se ordona. I. IONESCU M. 253. Vad indato copilitza Oltencutza cu ochi viu Numai zdrentzea ei folitza Cum o bate un zapciu. BOLLIAC O. 196. 2. Rang in armata; capitan. Avantgarda se compunea din:... velcapitan de dorobantzi cu zapciii sai. FILIMON C. 312. 3. Functzionar politzienesc in subordine; paznic dorobantz sergent de strada. De dimineatza pompierii stropisera podul shi la toate raspintenile cite un zapciu al agiei oprea carele sa nu se vire pina dupa trecerea alaiului. NEGRUZZI S. I 29.