15 definitzii pentru tiran (s.m.)
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
TIRÁN A tirani e s. m. s. f. adj. 1. S. m. Stapanitor absolut al unui stat sau al unei cetatzi greceshti din Antichitate (care guverna cu cruzime); p. gener. shef de stat care conduce in mod absolut; despot. 2. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care incearca sashi impuna vointza in orice imprejurare care asupreshte pe cei din jur; (om) crud nemilos. Din ngr. tirannos fr. tyran.
tiran ~a [At: (a. 1650) GCR I 146/41 / V: (reg) ter~ (irg) ~rean sm a / A shi: (inv) tir~ / Pl: ~i ~e / E: ngr τύραννος fr tyran] 1 sm Stapanitor absolut al unui stat sau al unei cetatzi greceshti din Antichitate (care guverna cu cruzime) Si: despot. 2 sm SHef de stat care conduce in mod absolut Si: despot. 34 smf a (Pex) (Persoana) care ishi impune vointza in orice imprejurare shi care asupreshte pe cei ce depind de ea Si: autoritar. 56 smf a (Pex) (Persoana) cruda.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
TIRÁN A tirani e subst. adj. 1. S. m. Stapanitor absolut al unui stat sau al unei cetatzi greceshti din antichitate (care guverna cu cruzime); p. gener. shef de stat care conduce in mod absolut; despot. 2. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care incearca sashi impuna vointza in orice imprejurare care asupreshte pe cei din jur; (om) crud nemilos. Din ngr. tirannos fr. tyran.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
TIRÁN1 tirani s. m. Stapinitor absolut al unui stat sau al unei cetatzi greceshti din antichitate (care guverna cu cruzime); nume dat unui shef de stat asupritor (v. despot); p. ext. persoana autoritara care ishi impune vointza in orice imprejurare care asupreshte pe cei ce depind de ea. Din toata gospodaria saraca dar cu zgircenie aparata de risipa vedeam k am dea face cun tiran aspru shi rinduit intrale sale. SADOVEANU E. 128. Acest maretz titlu moldovenii il dedeau acelor principi care veneau sai scape de jugul vreunui tiran. HASDEU I. V. 17. Pierivor shi tiranii shi robii demni de ei. BOLINTINEANU O. 30. Varsa din cer foc shi zare Cu catran shi cu pucioasa Pe acest tiran sal arza. TEODORESCU P. P. 105. ◊ Fig. Dorule tiran cumplit De ce mai imbatrinit? TEODORESCU P. P. 273.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
TIRÁN1 s. m. pasare mica insectivora shi buna cantatoare din America foarte vioaie shi curajoasa care ataca chiar pasari mai mari. (< fr. tyran)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
TIRÁN2 A I. s. m. despot. ◊ conducator de stat foarte aspru crud; (p. ext.) cel care abuzeaza de autoritatea sa care asupreshte pe altzii. II. adj. nemilos despotic; asupritor. (< ngr. tirannos fr. tyran)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
TIRÁN1 ~i m. 1) Conducator absolut al unei tzari care guverneaza in mod arbitrar shi cu cruzime; dictator; despot; potentat. 2) fig. Persoana autoritara care ishi impune vointza in mod despotic; satrap; dictator; despot. /<ngr. tírannos fr. tyran
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
tiran m. 1. se zicea la Grecii antici de cei ce uzurpau puterea suverana intr’un Stat republican: cei treizeci de tirani; 2. princicare guverna cu cruzime cu nedreptate: Nerone fu un tiran cumplit; 3. fig. cel ce abuzeaza de autoritatea sa in contra dreptului shi a ratziunii.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
*tirán m. (lat. tyrannus d. vgr. týrannos; fr. tyran). Uzurpator al domniiĭ: Policrate fu tiranu Samosuluĭ. Suveran crud: Nerone fu un groaznic tiran. Fig. Acela care abuzeaza de autoritatea luĭ: copiiĭ stricatzĭ is tiranĭ. Adj. Tiranic: domnie tirana. La Dos. tiran (dupa ngr.).
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
tirán adj. m. s. m. pl. tiráni; adj. f. s. f. tirána pl. tiráne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
tirán s. m. adj. m. pl. tiráni; f. sg. tirána g.d. art. tiránei pl. tiráne
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
TIRÁN s. adj. (POL.) 1. s. despot satrap. (A fost un adevarat ~ in timpul guvernarii sale.) 2. adj. despotic. (Domn ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
TIRAN s. adj. 1. s. despot satrap. (A fost un adevarat ~ in timpul guvernarii sale.) 2. adj. despotic. (Domn ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tirán (ni) s. m. Despot. Gr. τύραννος (Murnu 57) sec. XVII. Der. tiranic adj. din fr. tyrannique; tiranesc adj. (inv. tiranic); tiraneshte adv. (inv. tiranic); tirani vb. (inv. a trata prost a tiraniza); tiranie (var. inv. tiranie) s. f. (despotzie) din gr. τυραννία; tiraniza vb. din fr. tyranniser; tiranisi vb. (a tiraniza) din gr. τυραννίζω aorist τυράννησα.
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare enciclopedice
Definitzii enciclopedice
ARON TIRANUL domn al Moldovei (15911592 shi 15921595). Aliat cu Mihai Viteazul shi Sigismund Báthory (1594) impotriva turcilor. Ctitor al manastirii Aroneanu; danii importante Bisericii Sf. Nicolae din SHcheii Brashovului.
- sursa: DE (1993-2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
tiran, tiranisubstantiv masculin tirana, tiranesubstantiv feminin
- 1. Stapanitor absolut al unui stat sau al unei cetatzi greceshti din Antichitate (care guverna cu cruzime). DEX '09 DLRLC MDN '00
- 2. Persoana care incearca sashi impuna vointza in orice imprejurare care asupreshte pe cei din jur; om crud nemilos. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- Din toata gospodaria saraca dar cu zgircenie aparata de risipa vedeam k am dea face cun tiran aspru shi rinduit intrale sale. SADOVEANU E. 128. DLRLC
- Acest maretz titlu moldovenii il dedeau acelor principi care veneau sai scape de jugul vreunui tiran. HASDEU I. V. 17. DLRLC
- Pierivor shi tiranii shi robii demni de ei. BOLINTINEANU O. 30. DLRLC
- Varsa din cer foc shi zare Cu catran shi cu pucioasa Pe acest tiran sal arza. TEODORESCU P. P. 105. DLRLC
- Dorule tiran cumplit De ce mai imbatrinit? TEODORESCU P. P. 273. DLRLC
-
etimologie:
- tirannos DEX '09 DEX '98 MDN '00
- tyran DEX '09 DEX '98 MDN '00