Definitzia cu ID-ul 512892:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tirán (ni) s. m. Despot. Gr. τύραννος (Murnu 57) sec. XVII. Der. tiranic adj. din fr. tyrannique; tiranesc adj. (inv. tiranic); tiraneshte adv. (inv. tiranic); tirani vb. (inv. a trata prost a tiraniza); tiranie (var. inv. tiranie) s. f. (despotzie) din gr. τυραννία; tiraniza vb. din fr. tyranniser; tiranisi vb. (a tiraniza) din gr. τυραννίζω aorist τυράννησα.