ZADÁR s. n. (Inv.) Inutilitate zadarnicie. ◊ Loc. adv. In zadar = degeaba fara folos zadarnic in deshert in van. [Var.: zadár s. n.] Din sl. za darŭ.

zadár² ~a [At: NEAGOE Inv. 162/25 / V: zad~ (inv) zed~ sn / Pl: ~uri sn ~i ~e a / E: slv за даръ] 12 sn (Ivr) Zadarnicie (12). 3 sn (Ilav) In ~ Zadarnic² (2). 4 a (Inv) Zadarnic² (1).

zadar¹ s.n. adj. 1 s.n. Zadarnicie inutilitate deshertaciune. ◊ Loc.adv. In zadar = degeaba fara folos in deshert in van. Deportatzii ashteptara in zadar sa li se dea ceva de mincare (CAL). △ Expr. Ashi raci gura in zadar v. raci. 2 adj. (inv.) Care este zadarnic. • shi zadar s.n. /<slav. за даръ.

ZADÁR s. n. (Rar) Inutilitate zadarnicie. ◊ Loc. adv. (Curent) In zadar = degeaba fara folos zadarnic in deshert in van. [Var.: zadár s. n.] Din sl. za darŭ.

ZADÁR s. n. (In loc. adv.) In (sau regional den) zadar = degeaba in deshert in van in dam. A muncit din rasputeri shi in zadar. REBREANU R. I 168. Nepoata draga! Den zadar Te vad plingind. COSHBUC P. I 150. SHi sarmana sa chinuit asha pina despre ziua dar in zadar caci imparatul parca era dus pe ceea lume. CREANGA P. 98. Cine e nerod sa arda in carbuni smarandul rar SHa lui veshnica lucire so striveasca in zadar? EMINESCU O. I 83. ♦ (Rar k substantiv de sine statator) Inutilitate deshertaciune zadarnicie. Decit salungi zadarul deai vrea a masculta Ai soarbe picatura shi lumeaar fi a ta. ALECSANDRI P. III 388. Varianta: zadár (CREANGA P. 284 EMINESCU O. IV 89 SHEZ. II 44) s. n.

ZADÁR s. n. Inutilitate zadarnicie. ◊ Loc. adv. In zadar = degeaba in deshert in van. [Var.: zadár s. n.] Slav (v. sl. za darŭ).

ZADÁR n. rar Lucru inutil; inutilitate. ◊ In ~ fara rost; degeaba; zadarnic. /<sl. za daru

zadar (in) adv. fara folos: toate sunt in zadar. [Slav. ZA DARŬ in dar]. ║ a. fig. deshert: cercarea lei zadara AL. ║ n. golul: s’alungi zadarul AL.

zadár (in) loc. adv. (vsl. za darŭ in dar daruit adica „perdut fara folos”). Degeaba de pomana fara folos: a munci in zadar. SHi za (vest).

zedar sn vz zadar²

2) zadár V. zadar.

zadár (rar) s. n.

zadár s. n.

in zadár loc. adv.

in zadár loc. adv.

in zadar

in zadar.

(in) zadar.

ZADÁR s. v. deshertaciune inutilitate zadarnicie.

zadar s. v. DESHERTACIUNE. INUTILITATE. ZADARNICIE.

zadár adv. In locutziunea in zadar: in van inutil. Sl. za darŭ „de dar” (Miklosich Lexicon 153; Cihac II 90) cf. dar. Pentru evolutzia semantica cf. pol. zadar „de dar” shi „inutil” rom. degeaba sp. de balde shi en balde rus. daram „daruit” shi „inutil”. Der. zadarnic (var. Mold. zadarnic) adj. (inutil van); zadarnici vb. (a face inutil a face sa nu se realizeze ceva); zadarnicie s. f. (vanitate inutilitate).

ashi raci gura degeaba / de pomana / dea surda / in zadar expr. a vorbi fara folos a insista zadarnic / fara rezultat.

Cooperativa Munca in Zadar expr. (iron.) activitate sterila; activitate care nu aduce profit celui care o presteaza.