ZADÁR s. n. (In loc. adv.) In (sau regional den) zadar = degeaba in deshert in van in dam. A muncit din rasputeri shi in zadar. REBREANU R. I 168. Nepoata draga! Den zadar Te vad plingind. COSHBUC P. I 150. SHi sarmana sa chinuit asha pina despre ziua dar in zadar caci imparatul parca era dus pe ceea lume. CREANGA P. 98. Cine e nerod sa arda in carbuni smarandul rar SHa lui veshnica lucire so striveasca in zadar? EMINESCU O. I 83. ♦ (Rar k substantiv de sine statator) Inutilitate deshertaciune zadarnicie. Decit salungi zadarul deai vrea a masculta Ai soarbe picatura shi lumeaar fi a ta. ALECSANDRI P. III 388. Varianta: zadár (CREANGA P. 284 EMINESCU O. IV 89 SHEZ. II 44) s. n.