opțiuni
  • info

11 definiții pentru vâslaș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂSLÁȘ, vâslași, s. m. Persoană care mânuiește vâslele1, care conduce o ambarcație cu vâsle1; vâslitor. – Vâslă1 + suf. -aș.

VÂSLÁȘ, vâslași, s. m. Persoană care mânuiește vâslele1, care conduce o ambarcație cu vâsle1; vâslitor. – Vâslă1 + suf. -aș.

vâslaș sm [At: MUMULEANU, C. 79/17 / V: (înv) vâns~, (înv) vârs~ / Pl: ~i / E: vâslă1 + -aș] Persoană care mânuiește (una sau două dintre) vâslele1 unei ambarcații sau care conduce o ambarcație cu vâsle1 Si: barcagiu, lopătar, luntraș, (îrg) opăcinaș, vâslar, (înv) vâslitor, (reg) rudaș1, (îvr) opăcinariu.

VÂSLÁȘ ~i m. Persoană care conduce o luntre cu ajutorul vâslelor; luntraș; barcagiu; lopătar. /vâslă + suf. ~aș

vîslaș s.m. Persoană care mînuiește vîslele, conducînd o ambarcație cu vîsle; vîslar, (înv.) vîslitor. Vîslașii își dau binețuri cu oamenii de pe mal (VLAH.). ♦ Fig. Barca vieții sale, lipsită de vîslaș, Plutea... pe-Oceanul uriaș! (MACED.). • pl. -i. /vîslă + -aș.

VÎSLÁȘ, vîslași, s. m. Persoană care mînuiește vîslele; lopătar, barcagiu. Prin noapte străbătură chiotele vîslașilor nerăbdători. GALACTION, O. I 185. Vîslașul cel cuminte... îngrijește vasul a nu cădea pe stînci. BOLINTINEANU, O. 193. Eu, Abdulah, cel mai voinic Vislaș de pe Bosfor, Ce n-am decît un biet caic Ș-un suflet plin de dor. ALECSANDRI, P. I 147. ◊ (Poetic) Barca vieții sale, lipsită de vîslaș, Plutea... pe-oceanul uriaș! MACEDONSKI, O. I 267.

văslaș m. cel ce vâslește.

vîsláș m. (d. vîslă). Lopătar, vîslitor. – Și vîslar (bg. sîrb. veslar) în Bibl. 1688.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vâsláș s. m., pl. vâsláși

vâsláș s. m., pl. vâsláși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂSLÁȘ s. v. barcagiu.

VÎSLAȘ s. barcagiu, lopătar, luntraș, (rar) vîslitor, (înv.) vîslariu. (~ la Dunăre.)

Intrare: vâslaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâslaș
  • vâslașul
  • vâslașu‑
plural
  • vâslași
  • vâslașii
genitiv-dativ singular
  • vâslaș
  • vâslașului
plural
  • vâslași
  • vâslașilor
vocativ singular
  • vâslașule
  • vâslașe
plural
  • vâslașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vâslaș, vâslașisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care mânuiește vâslele (1.), care conduce o ambarcație cu vâsle (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: barcagiu lopătar luntraș vâslariu vâslitor
    • format_quote Prin noapte străbătură chiotele vîslașilor nerăbdători. GALACTION, O. I 185. DLRLC
    • format_quote Vîslașul cel cuminte... îngrijește vasul a nu cădea pe stînci. BOLINTINEANU, O. 193. DLRLC
    • format_quote Eu, Abdulah, cel mai voinic Vislaș de pe Bosfor, Ce n-am decît un biet caic Ș-un suflet plin de dor. ALECSANDRI, P. I 147. DLRLC
    • format_quote poetic Barca vieții sale, lipsită de vîslaș, Plutea... pe-oceanul uriaș! MACEDONSKI, O. I 267. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.