opțiuni
  • info

15 definiții pentru barcagiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BARCAGÍU, barcagii, s. m. Persoană care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu.

barcagiu sm [At: DUNĂREANU, SĂM. VI, 376 / Pl: ~gii / E: barcă + -agiu] Persoană care conduce o barcă (1) Si: (rar) barcaș.

barcagiu s.m. (mar.) Persoană care (are meseria de a) conduce o barcă. • pl. -gii. /barcă + -agiu.

BARCAGÍU, barcagii, s. m. Cel care are meseria de a conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu.

BARCAGÍU, barcagii, s. m. Cel care are meseria de a conduce o barcă. V. luntraș. Un barcagiu îi ieși înainte, crezînd că umblă să caute o barcă pentru a trece, fluviul. BART, E. 56. Un flăcău înalt... de meserie barcagiu. DUNĂREANU, CH. 153.

BARCAGÍU, barcagii, s. m. Cel care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraș. – Din barcă + suf. -(a)giu.

BARCAGÍU ~i m. Persoană care conduce o barcă; luntraș. /barcă + suf. ~agiu

barcagiu m. cel ce mână o barcă, luntraș.

barcagíŭ m. (d. barcă). Luntraș, acela care mînă barca.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

barcagíu s. m., art. barcagíul; pl. barcagíi, art. barcagíii (-gi-ii)

barcagíu s. m., art. barcagíul; pl. barcagíi, art. barcagíii

barcagiu

barcagiu, -giii pl. a.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BARCAGÍU s. lopătar, luntraș, vâslaș, (rar) vâslitor, (înv.) vâslariu.

BARCAGIU s. lopătar, luntraș, vîslaș, (rar) vîslitor, (înv.) vîslariu. (~ la Dunăre.)

Intrare: barcagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barcagiu
  • barcagiul
  • barcagiu‑
plural
  • barcagii
  • barcagiii
genitiv-dativ singular
  • barcagiu
  • barcagiului
plural
  • barcagii
  • barcagiilor
vocativ singular
  • barcagiule
plural
  • barcagiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

barcagiu, barcagiisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care (are meseria de a) conduce o barcă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: lopătar luntraș vâslariu vâslaș vâslitor
    • format_quote Un barcagiu îi ieși înainte, crezînd că umblă să caute o barcă pentru a trece fluviul. BART, E. 56. DLRLC
    • format_quote Un flăcău înalt... de meserie barcagiu. DUNĂREANU, CH. 153. DLRLC
etimologie:
  • Barcă + sufix -agiu. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.