VRĂJÍT, -Ă, vrăjiți, -te, adj. 1. Aflat sub puterea unei vrăji; fermecat. 2. Fig. Plin de farmec; încântător, fermecător, atrăgător. – V. vrăji.

vrăjit, ~ă a [At: (a. 1800) BUDAI-DELEANU, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: vrăji] 1 (În basme și superstiții) Care se află sub influența unei vrăji (1) Si: fermecat² (1). 2 (Fig) Care este plin de farmec (7) Si: fermecător (4), încântător.

VRĂJÍT, -Ă, vrăjiți, -te, adj. 1. (În basme și în superstiții) Aflat sub puterea unei vrăji; fermecat. 2. Fig. Plin de farmec; încântător, fermecător, atrăgător. – V. vrăji.

VRĂJÍT, -Ă, vrăjiți,. -te, adj. 1. (În basme și în superstiții) Aflat sub puterea unei vrăji; fermecat. Capitala era necunoscutul miraculos, cetatea miragiilor, vrăjita turbincă, unde fiecare va afla tot ce-i poftește inima. C. PETRESCU, C. V. 12. Ajunseră la palatul vrăjit. ISPIRESCU, L. 241. Baba... se afundă în adîncul cel vrăjit și necunoscut al lacului. EMINESCU, N. 24. 2. Fig. Plin de farmec; încîntător, fermecător. Stă soarele la nămiezi. Peste vrăjitul cuprins domnește o liniște dumnezeiască. VLAHUȚĂ, O. A. II 144. Teiul... Un izvor vrăjit ascunde. EMINESCU, O. I 103.

vrăjit a. fermecat, magic.

VRĂJÍT adj. 1. fermecat, (reg.) bosconit. (Un om ~ de o vrăjitoare.) 2. v. fermecat. 3. v. încântat.

VRĂJIT adj. 1. fermecat, (reg.) bosconit. (Un om ~.) 2. fermecat, magic. (O baghetă ~. ) 3. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, încîntat, răpit, sedus, subjugat. (Un public ~.)