11 definiții pentru vorbărie
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VORBĂRÍE s. f. Vorbă multă, fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. – Vorbă + suf. -ărie.
VORBĂRÍE s. f. Vorbă multă, fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. – Vorbă + suf. -ărie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
vorbărie sf [At: SĂM III, 172 / E: vorbă + - ărie] 1 Vorbă (148) multă și fără rost Si: flecăreală, limbuție, pălăvrăgeală, sporovăială, tăifăsuială, trăncăneală, (liv) locvacitate, logoree, (rar) vorbăraie, (îvr) vorbăreție, vorbitorie (2), vorbitură, (reg) leorbăială. 2 Verbalism (2). 3 Exprimare prolixă Si: poliloghie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vorbărie s.f. 1 Vorbă multă, fară rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. Mi-e lehamite de atîta vorbărie (H. LOV.). 2 Exprimare, expunere prolixă, lipsită de conținut (și de coerență). Vorbăria metafizică... desemnează, aci,problema gnoseologică fundamentală (JOJA). • pl. -ii. g.-d. -iei. /vorbă + -ărie.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VORBĂRÍE s. f. Palavrageală, trăncăneală, sporovăială. Ar fi vrut să afle ce se ascunde subt vorbăria grecului. REBREANU, R. I 169. Cred că e bine să ne ferim de vorbărie, căci e cu totul nefolositoare. BASSARABESCU, S. N. 172.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VORBĂRÍE ~i f. Vorbă multă, discuție fără rost; pălăvrăgeală; trăncăneală. /vorbă + suf. ~ărie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vorbăríe f. (d. vorbă). Vorbă multă, vorbă goală, frazeologie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vorbăríe s. f., art. vorbăría, g.-d. vorbăríi, art. vorbăríei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vorbăríe s. f., art. vorbăría, g.-d. vorbăríi, art. vorbăríei; pl. vorbăríi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VORBĂRÍE s. 1. v. flecăreală. 2. poliloghie, (fig.) peltea. (Ce spune el e doar o ~ fără sens.) 3. verbalism, (franțuzism) verbiaj, verbozitate. (O ~ interminabilă într-un articol.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VORBĂRIE s. 1. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit. (Lăsați ~!) 2. poliloghie. (Ce spune el e doar o ~ fără sens.) 3. verbalism, (franțuzism) verbiaj, verbozitate. (O ~ interminabilă într-un articol.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
VORBĂRIE bălăceală, blablá, caterincă, chilabaleală, chilibaneală, cobzăreală, gargară, gargariseală, gălăgie, liru-liru-crocodilu’, măciuci.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vorbăriesubstantiv feminin
- 1. Vorbă multă, fără rost. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: flecăreală pălăvrăgeală sporovăială taifas trăncăneală
- Ar fi vrut să afle ce se ascunde subt vorbăria grecului. REBREANU, R. I 169. DLRLC
- Cred că e bine să ne ferim de vorbărie, căci e cu totul nefolositoare. BASSARABESCU, S. N. 172. DLRLC
-
etimologie:
- Vorbă + sufix -ărie. DEX '09 DEX '98 NODEX