pălăvrăgeală sf [At: CV 1949 nr. 6, 2 / V: palav~ / Pl: ~eli / E: pălăvrăgi + -eală] 1 Discuție despre lucruri lipsite de importanță Si: flecăreală, trăncăneală, (reg) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit¹ (1). 2 Vorbă multă și fără rost Si: flecăreală, trăncăneală, vorbărie.

PĂLĂVRĂGEÁLĂ s. f. v. palavrageală.

PĂLĂVRĂGEÁLĂ ~éli f. 1) v. A PĂLĂVRĂGI. 2) Discuție fără rost, lipsită de importanță. /a pălăvrăgi + suf. ~eală

palavrageală sf vz pălăvrăgeală

PALAVRAGEÁLĂ, palavrageli, s. f. Faptul de a palavragi; vorbărie, flecăreală. – Variantă: pălăvrăgeálă s. f.

pălăvrăgeálă (fam.) (-lă-vră-) s. f., g.-d. art. pălăvrăgélii; pl. pălăvrăgéli

pălăvrăgeálă s. f. (sil. -vră-), g.-d. art. pălăvrăgélii; pl. pălăvrăgéli

PĂLĂVRĂGEÁLĂ s. v. flecăreală.

PĂLĂVRĂGEALĂ s. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit. (Lăsați ~!)