vorbit¹ sn [At: MURNU O. 77 / Pl: ? / E: vorbi] 13 Vorbire (1 10 11). 4 Discutzie (1). 5 Conversatzie.

vorbit² ~a a [At: GENILIE G. 159/10 / Pl: ~itzi ~e / E: vorbi] 1 Care este exprimat oral¹ Si: (inv) vorovit¹ (1). 2 Care se comunica verbal Si: (inv) vorovit¹ (1). 3 (D. filme cinematografice) Insotzit de vorbire (10) shi de muzica Si: sonor vorbitor (5). 4 (D. limbi) Care este in uz Si: (inv) vorbitor (10). 5 (Ioc scris) Care se caracterizeaza prin oralitate. 6 (Is; ioc limba scrisa) Limba ~a Aspect oral¹ al unei limbi. 7 (Pex; ias) Limba populara. 8 (D. examene concursuri etc.) Care se sustzine oral¹. 9 Mentzionat. 10 Cunoscut² (1). 11 (Ivr) Convenit².

vorbit¹ s.n. Faptul de a (se) vorbi. • /v. vorbi.

vorbit² a adj. 1 (despre cuvinte enuntzuri etc. sau despre ginduri idei sentimente etc.) Care este spus rostit exprimat oral; care este comunicat prezentat oral. Aniversarea... a produs un shir de manifestari scrise shi vorbite (VLANU). ◊ Limba vorbita v. limba. 2 (mai ales despre stil) Care este specific exprimarii orale; care se caracterizeaza prin oralitate. Cronicarul din Caragiale alterneaza stilul lui vorbit cu stilul vorbit al personajelor (CONST.). 3 Care este convenit stabilit. Citzi sortzi am avea de cititori in conditziunile vorbite? (CAR.). • pl. tzi te. /v. vorbi.

vorbít s. n.

vorbít s. n.