vorbit² a adj. 1 (despre cuvinte enuntzuri etc. sau despre ginduri idei sentimente etc.) Care este spus rostit exprimat oral; care este comunicat prezentat oral. Aniversarea... a produs un shir de manifestari scrise shi vorbite (VLANU). ◊ Limba vorbita v. limba. 2 (mai ales despre stil) Care este specific exprimarii orale; care se caracterizeaza prin oralitate. Cronicarul din Caragiale alterneaza stilul lui vorbit cu stilul vorbit al personajelor (CONST.). 3 Care este convenit stabilit. Citzi sortzi am avea de cititori in conditziunile vorbite? (CAR.). • pl. tzi te. /v. vorbi.