VÓGA s. f. Interes viu dar trecator provocat de o intamplare de o persoana etc.; moda. ♦ Faima (trecatoare) renume. Din fr. vogue.

voga sfs [At: COSTINESCU / V: (ivr) vog sn / E: fr vogue] (Frm) 1 Interes viu provocat la un moment dat de o manifestare artistica de o creatzie de o personalitate de o moda etc. 2 Succes de care se bucura temporar cineva sau ceva (intrun anumit mediu social artistic etc.). 3 (Ila) In (mare sau plina) ~ Care corespunde gustului unui anumit mediu social artistic etc. intrun anumit moment. 4 (Ial) Care se foloseshte frecvent la un moment dat Si: actual (2) modern. 5 (D. oameni; ial) Care se comporta conform gustului preferintzelor unui anumit mediu social artistic etc. la un moment dat. 6 (D. oameni; ial) Care este foarte cunoscut sau apreciat la un moment dat.

voga s.f. Interes viu provocat la un moment dat de o manifestare artistica de o creatzie de o personalitate etc.; faima popularitate trecere de care se bucura temporar cineva sau ceva (intrun anumit mediu social artistic etc.); renume moda. In urma cu doua decenii era voga poemului epic (PER.). ◊ In (mare) voga = la moda. Melodie in voga. Artist in voga. • /<fr. vogue.

VÓGA s. f. (Frantzuzism) Interes viu dar trecator provocat de o intamplare o persoana o moda etc.; faima trecere de care se bucura (catva timp) cineva sau ceva; renume moda. Din fr. vogue.

VÓGA s. f. (Frantzuzism) Faima reputatzie trecere de care se bucura cineva (sau ceva); moda.

VÓGA s.f. (Rar) Interes deosebit shi momentan starnit de un personaj de un lucru de un obiect etc.; moda. ♦ Faima de care se bucura cineva. [< fr. vogue].

VÓGA s. f. interes deosebit shi momentan starnit de un personaj de un lucru obiect etc.; moda. ◊ faima trecatoare. (< fr. vogue)

VÓGA f. livr. Opinie publica (favorabila sau nefavorabila) despre cineva sau ceva; faima; reputatzie. /<fr. vogue

vóga s. f.

vóga s. f.

VÓGA s. v. moda.

VOGA s. moda. (Asha era ~.)