VITEJÉȘTE adv. în felul vitejilor, ca vitejii; cu mare curaj, cu bărbăție. – Viteaz + suf. -ește.

vitejește av [At: URECHE, L. 87 / V: (înv) ~jaș~, ~eze~ / E: viteaz + -ește] 1 În felul celor viteji (5). 2 (Pex) Cu mare curaj (1).

VITEJÉȘTE adv. În felul vitejilor, ca vitejii; cu mare curaj, cu bărbăție. – Viteaz + suf. -ește.

VITEJÉȘTE adv. în mod vitejesc, ca vitejii, cu mare energie fizică și morală, cu bărbăție. Soldații, pe timpul țarismului, nu primeau decorații, oricît de vitejește s-ar fi purtat în război. STANCU, U.R.S.S. 69. Oamenii aceștii s-au purtat vitejește. NEGRUZZI, S. I 174. În Moldova, Alexandru cel Mare... apără vitejește independența țării sale. BĂLCESCU, O. II 13.

VITEJÉȘTE adv. În felul vitejilor; ca vitejii. /viteaz + suf. ~ește

vitejéște adv. Ca vitejiĭ: a muri vitejește. – Și -zéște (N. Cost. Let. 1, 162 și 460).

vitejéște adv.

vitejéște adv.

VITEJÉȘTE adv. v. curajos.

VITEJEȘTE adv. bărbătește, curajos, eroic, (pop.) voinicește. (S-a luptat ~.)