eroic ~a [At: ASACHI I. 1/19 / V: (inv) heroic iroic / Pl: ~ici ~ice / E: fr héroïque ger heroisch it eròico lat heroicus ngr ἡρωïκός] 1 a Propriu eroilor Si: (iuz) eroicesc (1). 2 a Care apartzine eroilor Si: (iuz) eroicesc (2). 3 a Referitor la eroi Si: eroicesc (3). 4 a De eroi Si: eroicesc (4). 5 a (D. epoci istorice) Care odata cu trecerea timpului capata caracter de legenda de mit Si: eroicesc (5). 6 a (D. oameni) Care se remarca prin vitejie shi curaj extraordinar in domeniul armelor Si: eroicesc (6) Si: viteaz brav. 7 a (D. actziuni manifestari ale oamenilor) Care denota vitejie shi curaj Si: (iuz) eroicesc (7). 8 a (D. oameni sau colectivitatzi) Demn de stima de glorie datorita calitatzilor sale exceptzionale a superioritatzii sale morale a devotamentului sau pentru o cauza Si: (iuz) eroicesc (8) Si: celebru ilustru renumit mare. 9 a (D. insushiri sentimente actziuni manifestari creatzii etc. ale oamenilor) Care denota superioritate morala abnegatzie Si: (iuz) eroicesc (9). 10 a Care trezeshte admiratzie Si: eroicesc (10). 11 a Care se impune prin calitatzi deosebite Si: eroicesc (11) maiestuos maretz. 12 a Ieshit din comun Si: (iuz) eroicesc (12). 13 a (D. poeme opere literare sau despre forme ale artei) Care celebreaza faptele unui erou Si: (iuz) eroicesc (13) Cf epopee. 14 a Cu caracter elevat Si: eroicesc (14). 15 a (Is) Vers ~ Hexametru Si: eroicesc (15). 16 a (Ias) Alexandrin Si: eroicesc (16). 17 a (Ias) Endecasilab Si: eroicesc (17). 18 a (Inv; d. medicamente) Cu actziune imediata Si: puternic energic eroicesc (18). 19 a (D. un procedeu de actziune un remediu; frr; fig) La care se recurge in caz extrem Si: eroicesc (19). 20 sn Eroism. 21 sn Formula de manifestare a sublimului expresie a unitatzii idealului etic cu cel estetic. modificata

ERÓIC A eroici e adj. 1. De erou caracteristic eroilor cu calitatzi de erou; p. ext. maretz grandios. Eroicele popoare sovietice. Timpuri eroice. ▭ Eroicele lupte ale ceferishtilor shi petrolishtilor din 1933 au scos la iveala fortza shi combativitatea clasei muncitoare. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 332 1/4. Scriitorii sovietici shtiu pentru cine muncesc. Cititorii inshishi vin la ei shi le cer k prin cuvinte simple shi imagini juste sa le zugraveasca munca lor eroica. SAHIA U.R.S.S. 164. A tzarii eroica oshtire. ALEXANDRESCU P. 145. ♦ (Despre opere literare) Care are drept subiect faptele unor eroi. [Antioh Cantemir] incepuse shi un poem eroic numit Petreida in lauda marelui Petru care insa ramase neispravit. NEGRUZZI S. II 157. 2. Energic drastic; la care se recurge in caz extrem. Mijloc eroic.

ERÓIC A adj. 1. Referitor la eroii din mitologie al eroilor din mitologie. 2. Propriu unui erou sau unei eroine; de erou vitejesc. 3. Care arata dovedeshte eroism. ♦ (Despre poezii poeme etc.) Care canta povesteshte faptele unui erou. // s.n. Forma de manifestare a sublimului expresie viguroasa a unitatzii idealului etic cu cel estetic. [Pron. roic. / < fr. héroïque it. eroico lat. heroicus].

ERÓIC A I. adj. propriu eroilor; cu calitatzi de erou. ◊ maretz grandios. ◊ (despre poezii poeme etc.) care canta povesteshte faptele unui erou. II. s. n. forma de manifestare a sublimului expresie viguroasa a unirii idealului etic cu cel estetic. (< fr. héroïque)

ERÓIC¹ adv. Cu eroism; cu multa daruire. [Sil. eroic]. /<fr. héroïque lat. heroicus

ERÓIC² ~k (~ci ~ce) 1) Care tzine de eroi; propriu eroilor. Fapta ~k. 2) (despre opere de arta) Care descrie faptele unor eroi. 3) Care vadeshte maretzie. [Sil. eroic]. /<fr. héroïque lat. heroicus

eroic a. 1. ce tzine de erou: curaj eroic; timpuri eroice in cari traiau vechii eroi a caror viatza e amestecata cu fabule; 2. epic: poezie eroica; 3. Med. energic: remediu eroic. ║ adv. cu eroism.

*eróic a adj. (vgr. ῾eroïkós). De eroŭ vitejesc: actziune eroica. Timpurĭ eroice cind traĭaŭ eroiĭ shi a caror istorie e amestecata cu fabule. Poezie eroica nobila inalta careĭ celebreaza pe eroĭ. Med. Foarte puternic foarte eficace vorbind de oarecare medicamente: remediŭ eroic. Adv. In mod eroic vitejeshte.

iroic ~a a av vz eroic

eroicomic a. jumatate eroic shi jumatate comic: genul eroicomic.

eróic (roic) adj. m. pl. eróici; f. eróica pl. eróice

eróic adj. m. (sil. roic) pl. eróici; f. sg. eróica pl. eróice

ERÓIC adj. adv. 1. adj. v. vitejesc. 2. adv. v. curajos.

EROIC adj. adv. 1. adj. glorios stralucit vitejesc (pop.) voinicesc. (O fapta de arme ~.) 2. adv. barbateshte curajos vitejeshte (pop.) voiniceshte. (Sa luptat ~.)