viforniță sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 227 / V: (îrg) vivo~,^[1] (reg) biho~, viho~, zghiho~,^[2] zghivo~^[3] / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: vifor + -orniță] Vânt puternic, însoțit de ninsoare (sau de ploaie).

viforniță s.f. (pop.) Vînt puternic (însoțit de ninsoare); vifor, viscol. Îi venea greu să iasă în vifornița de afară, fie numai pentru a-și lua o pîine. • pl. -e. / vifor + -niță.

VIFÓRNIȚĂ, vifornițe, s. f. Furtună, vijelie, vînt mare însoțit de zăpadă; viscol. V. vifor. Vifornița... trecea prin livezi pustiite, scuturînd flori de omăt, și cînta cu glasuri felurite. SADOVEANU, O. II 115. Era de o săptămînă o viforniță crîncenă, după o iarnă destul de ușoară. CAMIL PETRESCU, O. I 54. ◊ Fig. În ce parte l-o fi aruncat vifornița războiului? I. CR. III 326.

VIFÓRNIȚĂ ~e f. Vânt puternic, însoțit de ninsoare; vijelie; vifor; viscol. /vifor + suf. ~niță

viforniță f. Mold. vifor mare.

vifórniță f., pl. e (d. vifor). Fam. Mare vifor. – În nord pop. givorniță.

bihórniță sf vz viforniță

givorniță^[1] sf vz viforniță

jivorniță^[1] sf vz viforniță

vihorniță sf vz viforniță

givorniță f. Mold. vifor mare cu ploaie: era o givorniță cumplită CR. [Rostire dialectică din viforniță].

givórniță, V. viforniță.

vifórniță (pop.) s. f., g.-d. art. vifórniței; pl. vifórnițe

vifórniță s. f., g.-d. art. vifórniței; pl. vifórnițe

viforniță, -țe.

VIFÓRNIȚĂ s. (MET.) vifor, viscol, viscoleală, (pop.) viforeală, (înv. și reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. și Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniță, (Transilv.) vocot. (În decembrie a fost o ~ cumplită.)

VIFORNIȚĂ s. (MET.) vifor, viscol, viscoleală, (pop.) viforeală, (înv. și reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. și Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniță, (Transilv.) vocot. (În decembrie a fost o ~ cumplită.)