ventuza sf [At: MESHT. DOFT. I 41^v/16 / V: (inv) ~ndu~ (ivr) vin~ van~ / Pl: ~ze / E: fr ventouse ngr βεντούζα] 1 (Med) Pahar special de sticla groasa cu marginea putzin rasfranta care dupa crearea de vid in interior (prin flambare) se aplica in scop curativ pe pielea unui bolnav. 2 Urma lasata pe piele de o ventuza (1). 3 (Inv; is) ~ uscata (sau seaca) Ventuza care se aplica pe pielea uscata a unui bolnav pentru a provoca o congestie locala. 4 (Is) ~ scarificata (sau taiata sangerata) Ventuza care se aplica pe pielea scarificata a unui bolnav pentru ai extrage o cantitate mica de sange. 5 Organ in forma de disc al unor animale (acvatice) care le permite sa se fixeze pe diferite corpuri (k sa suga). 6 Aparat in forma de clopot cu ajutorul caruia se scoate aerul care impiedica circulatzia intro conducta. 7 (Tip; lpl) Mici piese montate pe o bara care prin depresiune absorb coala de hartie iar prin presiune o depun la semnele mashinii de imprimat.

ventuza s.f. 1 Vas de sticla in forma de pahar cu fundul bombat shi cu marginea putzin rasfrinta care dupa crearea de vid in interior (prin flambare) se aplica pe pielea bolnavului pentru a provoca o mica congestie locala in scop curativ. ◊ (in trecut) Ventuza uscata (sau seaca) = ventuza care se aplica pe pielea uscata a unui bolnav pentru a provoca o congestie locala. Ventuza scarificata (sau taiata singerata) = ventuza care se aplica pe pielea scarificata a unui bolnav pentru ai extrage o cantitate mica de singe. ♦ Urma lasata de un astfel de pahar aplicat pe piele. 2 (zool.) Organ in forma de disc al unor animale (acvatice) cu ajutorul caruia se fixeaza pe o suprafatza pe alt corp etc. (pentru a suge). ♦ Analog. Dispozitiv in forma de disc pentru fixarea obiectelor pe suprafetze netede. 3 Aparat in forma de clopot folosit la evacuarea aerului care impiedica circulatzia unui lichid intro conducta. 4 (tipogr.; la pl.) Mici piese montate pe o bara care prin depresiune absorb coala de hirtie iar prin presiune o depun la semnele mashinii de imprimat. • pl. e. /<fr. ventouse ngr. βεντούζα.

VENTÚZA ventuze s. f. 1. Organ al unor animale acvatice cu ajutorul caruia ele se fixeaza pe suprafatza unui corp. 2. Pahar mic de sticla cu marginile rotunjite care se aplica in scopuri terapeutice pe pielea unui bolnav pentru a provoca o mica congestie locala a singelui; pahar. Lua temperaturile punea ventuze la bolnavi facea injectzii cu o indeminare de uimea pe doctori. MIRONESCU S. A. 124. 3. Valva automata prin care poate ieshi aerul care stinjeneshte circulatzia apei intro conducta.

VENTÚZA s.f. 1. Organ al anumitor animale care le permite sa se fixeze pe diferite corpuri k sa suga. 2. Paharel special de sticla care se aplica pe piele dupa ce sa rarefiat aerul din el prin caldura pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 3. Aparat in forma de clopot cu care se scoate aerul care impiedica circulatzia apei intro conducta. 4. (Poligr.; la pl.) Mici piese montate pe o bara care prin depresiune absorb coala de hartie iar prin presiune o depun la semnele mashinii de imprimat. [< fr. ventouse].

VENTÚZA s. f. 1. organ de fixare la unele animale parazite. 2. paharel special de sticla ce se aplica pe piele dupa ce sa rarefiat aerul din el prin caldura pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 3. aparat in forma de clopot cu care se scoate aerul ce impiedica circulatzia apei intro conducta. 4. (poligr.; pl.) mici piese montate pe o bara care prin depresiune absorb coala de hartie iar prin presiune o depun la semnele mashinii de imprimat. (< fr. ventouse)

VENTÚZA ~e f. 1) Vas mic de sticla care se aplica pe corpul unui bolnav dupa ce sa rarefiat aerul din el prin incalzire pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 2) zool. Organ al unor animale acvatice cu ajutorul caruia ele se pot lipi de corp (pentru a suge sangele). 3) Dispozitiv cu ajutorul caruia se poate extrage aerul care impiedica circulatzia apei intro conducta. /<ngr. ventuza fr. ventouse

ventuza f. 1. paharel de sticla ce s’aplica pe piele shi in care se face vidul spre a ridica epiderma shi a produce o iritatziune locala; 2. organ particular unor animale k lipitoarea (= fr. ventouse).

*ventúza f. pl. e (fr. ventouse d. lat. ventosa adica „vintoasa” [scotzinduĭ aeru] subintz. cucúrbita dovleac tivda). Clopotzel de sticla orĭ un simplu paharel al caruĭ interior se incalzeshte cu spirt aprins care a fost turnat pe o bucata de vata shi apoĭ se aplica pe spinarea pe pĭeptu orĭ la timplele unuĭ bolnav k sa i se produca o iritatziune locala cind e congestionat k atuncĭ cind e racit sh. a. (Sint shi ventuze cu pompa). Organu cu care lipitoarea se prinde de pĭelea unuĭ animal. (Picĭoarele caracatitzeĭ is pline de ventuze). SHi zbanca zbantz zbrantz.

ventúza s. f. g.d. art. ventúzei; pl. ventúze

ventúza s. f. g.d. art. ventúzei; pl. ventúze

ventuza ze.

VENTÚZA s. (pop.) pahar (reg.) zbanca zbantz. (E racit ia pus ~e.)

VENTUZA s. (pop.) pahar (reg.) zbanca zbantz. (E racit ia pus ~e.)

ventúza (ze) s. f. Organ sau recipient care se fixeaza pe ceva. Mr. vinduza. Fr. ventouse; mr. din it. ventosa cf. ngr. βεντοῦσα venduza.

ventuza ventuze s. f. (glum.) sarut.