VENTÚZA s. f. 1. organ de fixare la unele animale parazite. 2. paharel special de sticla ce se aplica pe piele dupa ce sa rarefiat aerul din el prin caldura pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 3. aparat in forma de clopot cu care se scoate aerul ce impiedica circulatzia apei intro conducta. 4. (poligr.; pl.) mici piese montate pe o bara care prin depresiune absorb coala de hartie iar prin presiune o depun la semnele mashinii de imprimat. (< fr. ventouse)