*ventúza f. pl. e (fr. ventouse d. lat. ventosa adica „vintoasa” [scotzinduĭ aeru] subintz. cucúrbita dovleac tivda). Clopotzel de sticla orĭ un simplu paharel al caruĭ interior se incalzeshte cu spirt aprins care a fost turnat pe o bucata de vata shi apoĭ se aplica pe spinarea pe pĭeptu orĭ la timplele unuĭ bolnav k sa i se produca o iritatziune locala cind e congestionat k atuncĭ cind e racit sh. a. (Sint shi ventuze cu pompa). Organu cu care lipitoarea se prinde de pĭelea unuĭ animal. (Picĭoarele caracatitzeĭ is pline de ventuze). SHi zbanca zbantz zbrantz.