VALVOÁRE valvori s. f. (Rar) Valvataie. ♦ Lumina roshiatica incandescenta. [Var.: (pop.) vulvoáre s. f.] Cf. valva.

valvoare sf [At: ANTIM ap. TDRG / V: vul~ / Pl: ~ori / E: ns cf valva¹] 1 Valvataie (12). 3 (Ila) De ~ Roshu aprins. 4 (Fig; ial) Inflacarat. 5 (Ila) In ~ sau (~ori) Aprins² (1). 6 (Fig; ial) Infierbantat. 7 Lumina roshiatica incandescenta. 8 Fascicul de lumina. 9 Dogoare (1). 10 (Fig) Ardoare (1). 11 Pasiune puternica.

VALVOÁRE valvori s. f. Valvataie. ♦ Lumina roshiatica incandescenta. [Var.: (pop.) vulvoáre s. f.] Cf. valva.

VALVOÁRE ~óri f. 1) Foc mare cu vapai; valvataie; palalaie. 2) Loc unde apa formeaza vartejuri; vartej de apa; valtoare; bulboana. 3) fig. Pericol mare. /Din valva

vulvoare sf vz valvoare

vilvoare s.f. 1 Vilvataie. Uneori cerul se incinge pe alocurea in departare de o vilvoare roshiatica provenita din pirjol (ODOB.). ♦ Lumina roshiatica incandescenta. Steaua Ciobanului parea ashi creshte vilvoarea in rasarit intrecind lucirea palida a lunii (SADOV.). 2 Virtej de apa; viitoare volbura. • pl. ori. shi (pop.) vulvoare s.f. /de la vilva.

VILVOÁRE vilvori s. f. 1. Vilvataie. Erau in nishte poieni ascunse sub zidariile prapastiilor unde batea cu putere k o vilvoare de pojar asfintzitul. SADOVEANU F. J. 366. Cotoiul scoroci focul facu vilvoare shi mai mare shi fumul ineca pe bietul zmeu. POPESCU B. III 114. Vilvoarea focului ce i incingea bubuitul shi pustiirile tunurilor... ametzira shi inspaimintara pe turci. BALCESCU O. II 43. ♦ Lumina roshiatica incandescenta. Vilvoarea roshie de jar lepadat lumina de sub locomotiva. DUMITRIU N. 98. Soarele inca nu rasarise dar ishi creshtea vilvoarea. SADOVEANU O. A. II 218. Uneori cerul se incinge pe alocurea in departare de o vilvoare roshiatica provenita din pirjol. ODOBESCU S. III 20. 2. Fig. Nenorocire primejdie grea. V. foc (II 3). Sa scape pe Badiul K se afla la vilvoare La vilvoare la pas mare. TEODORESCU P. P. 544. 3. Virtej de apa; viitoare volbura. Varianta: vulvoáre (ALECSANDRI P. III 622) s. f.

VULVOÁRE s. f. v. vilvoare.

valvoare f. V. vulvoare. [Dintr’un primitiv valva flacara ce se agita (de origina necunoscuta) de unde valvataie valvoare valvoiu etc.].

vulvoare f. 1. flacara agitata: o baba tot rascolea vulvoarele BOL.; 2. fig. lucire: luna mai dand o vulvoare s’ascunde intr’un nor BOL. [V. valvoare].

vilvoáre V. vulvoare.

vulvoáre shi vilvoáre f. pl. orĭ (lat. *vólvor óris d. se vólvere a se rostogoli a se invirti. V. vultuare shi bolboare). Vilvataĭe marĭ flacarĭ mare gramada de jaratic; vilvoare izbucneshte (ChN. I 250) vilvorile ĭaduluĭ. V. bilbara.

valvoáre (rar) s. f. g.d. art. valvórii; pl. valvóri

valvoáre s. f. g.d. art. valvórii; pl. valvóri

VALVOÁRE s. v. valvataie.

VILVOARE s. flacaraie para palalaie pirjol vapaie vilvataie (rar) palalaica (pop.) bobot bobotaie (reg.) palalaiala vilvaie vilvaraie (prin vestul Transilv.) babura (Olt.) balbalau. (O imensa ~ de la incendiu.)