USTENSÍLA ustensile s. f. Obiect care se foloseshte la executarea unor operatzii in gospodarie in laborator in diferite meserii; unealta instrument. Din fr. ustensile.

ustensila sf [At: STAMATI D. / V: (inv) ~tansilii sfp ute~ / Pl: ~le (inv) ~li / E: fr ustensile] (Mpl) Obiect care serveshte la efectuarea unei operatzii curente in gospodarie intrun laborator intro meserie etc. Vz instrument scula unealta

USTENSÍLA ustensile s. f. Obiect care serveshte la efectuarea unor operatzii curente in gospodarie in laborator in diferite meserii; unealta instrument. Din fr. ustensile.

USTENSÍLA ustensile s. f. (Mai ales la pl.) Obiect care serveshte la efectuarea unei operatzii curente in gospodarii in laboratoare in diferite meserii etc. V. unealta scula instrument. Trecu printre butoaie noi shi alte ustensile de dogarie. CALINESCU E. O. II 85. Manichiurista a intins pe masa de cristal toate ustensilele complicate. C. PETRESCU C. V. 258. In restul incaperii mobila shi ustensile adecvate. Un aparat telegrafic frine telefon etc. SEBASTIAN T. 188.

USTENSÍLA s.f. Instrument unealta scula folosita in mod curent. [< fr. ustensile cf. lat. ustensilia].

USTENSÍLA s. f. unealta scula. (< fr. ustensile)

USTENSÍLA ~e f. Obiect de uz curent (cu functzie de scula sau de unealta). /<fr. ustensile

ustensile n. pl. unelte.

*ustensíle V. utensile.

*utensíle shi ustensíle n. pl. (fr. utensile apoĭ ustensile m. d. lat. utensilia unelte; it. utensili pl.). Rar. Unelte scule instrumente. V. utilaj.

ustensíla s. f. g.d. art. ustensílei; pl. ustensíle

ustensíla s. f. pl. ustensíle

ustensile

USTENSÍLA s. instrument scula unealta (inv. shi reg.) sarsam (reg.) sculeatza (Mold. Bucov. shi Ban.) halat (inv.) cinie dichis. (~ pentru dulgherie.)

USTENSILA s. instrument scula unealta (inv. shi reg.) sarsam (reg.) sculeatza (Mold. Bucov. shi Ban.) halat (inv.) cinie dichis. (~ pentru dulgherie.)