opțiuni
  • info

13 definiții pentru ursuzlâc

din care

Explicative DEX

URSUZLẤC s. n. (Înv.) 1. Nenoroc, ghinion; pacoste. 2. Ursuzenie. [Var.: hursuzlấc s. n.] – Din tc. uğursuzluk.

URSUZLẤC s. n. (Înv.) 1. Nenoroc, ghinion; pacoste. 2. Ursuzenie. [Var.: hursuzlấc s. n.] – Din tc. uğursuzluk.

ursuzlâc sn [At: CARAGIALE, O. IV, 11 / V: h~, hursuzluc, ~luc / Pl: ~uri / E: tc uğursuzluk] 1 (Înv) Semn rău Si: ghinion (1), nenoroc, belea (1), ursuzie. 2-3 Ursuzenie (1-2).

HURSUZLẤC s. n. v. ursuzlâc.

HURSUZLẤC s. n. v. ursuzlâc.

URSUZLÎ́C s. n. 1. (Turcism învechit) Nenoroc, ghinion. Dacă unui proprietar care are două perechi de case, îi rămîne o pereche neînchiriate, desigur se mută din casa în care a șezut în casa goală... – Probabil pentru ca să spargă ursuzlîcul, zici dumneata. CARAGIALE, O. II 156. 2. Ursuzenie. – Variante: ursuzlúc (M. I. CARAGIALE, C. 126), hursuzlúc (HOGAȘ, H. 80, id. DR. II 2) hursuzlî́c (D. ZAMFIRESCU, R. 205) s. n.[1] corectată

  1. În original hurzuzlî́c. — LauraGellner

URSUZLÚC s. n. v. ursuzlîc.

ursuzluc n. piază rea: ți-am intrat în casă cu ursuzluc POP. [Turc. URSUZLUK, nenoroc].

ursuzlúc n., pl. urĭ (turc. ughursuzluk, pop. uursuzluk, nenoroc). Fam. Nenoroc, pĭază rea: acest om aduce ursuzluc. – În est și hurs-.

Ortografice DOOM

ursuzlấc (înv.) s. n.

ursuzlâc s. n., pl. ursuzlâcuri

Relaționale

URSUZLÂC s. morocăneală, posăcie, posomoreală, ursuzenie, (rar) posăceală. (~ul unui om prost dispus.)

URSUZLÂC s. v. ghinion, nenoroc, neșansă.

URSUZLÎC s. morocăneală, posăcie, posomoreală, ursuzenie, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.)

ursuzlîc s. v. GHINION. NENOROC. NEȘANSĂ.

Intrare: ursuzlâc
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursuzlâc
  • ursuzlâcul
  • ursuzlâcu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ursuzlâc
  • ursuzlâcului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hursuzlâc
  • hursuzlâcul
  • hursuzlâcu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • hursuzlâc
  • hursuzlâcului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursuzluc
  • ursuzlucul
  • ursuzlucu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ursuzluc
  • ursuzlucului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hursuzluc
  • hursuzlucul
  • hursuzlucu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • hursuzluc
  • hursuzlucului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ursuzlâcsubstantiv neutru

învechit
  • 1. Ghinion, nenoroc, pacoste. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ghinion nenoroc pacoste
    • format_quote Dacă unui proprietar care are două perechi de case, îi rămîne o pereche neînchiriate, desigur se mută din casa în care a șezut în casa goală... – Probabil pentru ca să spargă ursuzlîcul, zici dumneata. CARAGIALE, O. II 156. DLRLC
  • 2. Ursuzenie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ursuzenie
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.