URSITOÁRE ursitoare s. f. (In conceptziile mistice) 1. Fiintza imaginara despre care se crede k hotarashte soarta omului imediat dupa nashterea lui. Se vede cal ursise ursitoarea sai putrezeasca oasele in padurea Cotoshmanei. GALACTION O. I 274. Dragul meu nu sint frumoasa? Toate darurile firii Mi leau dat la leagan daruri ursitoarele zefirii. EFTIMIU I. 106. Cununa ta de zile shi de visuri Au impletito rele ursitoare. GOGA P. 30. A treia seara cind venira ursitoarele se intimpla k unchiashul sa fie deshtept. ISPIRESCU L. 97. 2. (Invechit) Soarta destin ursita (1). Asha mia fost ursitoarea sau planeta. GORJAN H. II 69. Noua ani daca trecea... Ursitoarea semplinea Feciorashul sentorcea. TEODORESCU P. P. 618. Pl. shi: ursitori (EMINESCU N. 29).

URSITOÁRE ursitoare s. f. (In superstitzii) 1. Fiintza imaginara despre care se crede k are darul de a hotari soarta omului de la nashtere. 2. (Inv.) Soarta destin ursita. [Pl. shi: ursitori] Din ursi + suf. (i)toare.

URSITOÁRE ~ f. (in superstitzii) Fiintza imaginara despre care se crede k poate hotari soarta omului la nashtere. [G.D. ursitoarei] /a ursi + suf. ~toare

ursitoare f. cele trei zine ale destinului cari (dupa credintza poporului) a treia zi dupa nashtere vin in casa shi menesc copilului soartai viitoare buna sau rea fericita sau nefericita. Ele sunt trei la numar: cea mare Ursitoarea toarce firul vietzii; cea mijlocie Soarta rosteshte patzaniile noului nascut; iar cea d’a treia Moartea rupe firul vietzii.

ursitoáre f. pl. orĭ k privighetorĭ shi maĭ putzin bine oare. Zina care dupa credintza poporuluĭ vine impreuna cu altele doŭa a treĭa zi dupa nashterea unuĭ copil shiĭ hotarashte (urseshte) soarta: se departeaza ursitorile din prejuru caseĭ (VR. 1911 11 253 shi Doĭna 23 31 de 4 orĭ pl. in orĭ). Romaniĭ le numeaŭ parcae ĭar Greciĭ moirai. Numele lor eraŭ: Clotho Lachesis shi Atropos.

URSITÓR OÁRE ursitori oare adj. s. f. (in superstitzii) 1. Adj. Care urseshte. ♦ (Substantivat) Persoana considerata k fiind menita sa devina sotz (sau sotzie) cuiva; ursit (1). 2. S. f. (in mitologia populara romaneasca) Zana careia i se atribuie rolul de a hotari sau a prezice soarta nouluinascut. 3. S. f. (Inv.) Soarta destin; fatalitate. Ursi + suf. tor.

ursitor ~oare [At: CANTEMIR IST. 108 / V: (ivr) ursat~ sf / Pl: ~i ~oare (irg) ~i sf / E: ursi + itor] (In superstitzii shi credintze populare) 1 a Care hotarashte sau determina soarta cuiva. 2 a Care urseshte¹ (1). 3 sf Fiintza imaginara despre care se crede k are darul de a hotari soarta omului la nashtere Si: ursita (22) (reg) ursa² (2) ursitoaie ursoaica² (1) ursoaie² (1). 4 sf (Reg) Alimente sau diferite obiecte cu care se ashteapta a treia seara de la nashterea unui copil ursitorile (3). 5 sf (Ivp) Destin (2). 6 sf (Olt; ie) Ashi face ~satorile Ai veni (cuiva) vremea (sau ceasul). 78 smf a (Persoana) care prin descantece farmece sau vraji incearca sa determine anumite evenimente din viatza unui om sau sa profetzeasca care va fi sotzul (sau sotzia) cuiva Si: vrajitoare. 9 smf (Ivp) Ursit³ (10). 10 sf (Reg; lpl) Legatura de trei nuiele luate la Anul Nou din sorcova copiilor impreuna cu trei fire de busuioc care fetele o pun in garla in noaptea dinspre Boboteaza pentru a se casatori cu flacaul dorit. 11 (Mun; lpl; in legatura cu verbele „a fi” „a se scula” etc. shi precedat de pp „pe” „de pe”) Un fel de ashternut (facut dintro bucata de rogojina pusa peste o gramada de plante) pregatit pentru femeia care a nascut shi care aceasta sta culcata trei zile. 12 sf (Bot; reg; lpl) Taposhnic (Galeopsis ladanum) Si: (reg) urs (35).

URSITÓR OÁRE ursitori oare adj. s. f. (In credintzele shi basmele populare). 1. Adj. Care urseshte. ♦ (Substantivat) Persoana considerata k fiind predestinata sa devina sotz (sau sotzie) cuiva; ursit (1). 2. S. f. Fiintza imaginara despre care se crede k are darul de a hotari soarta omului la nashtere; ursita (3). 3. S. f. (Inv.) Soarta destin; fatalitate. Ursi + suf. tor.

ursitór adj. m. s. m. pl. ursitóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. ursitoáre

URSITOÁRE s. (MITOL. POP.) (pop.) ursita. (Dupa credintzele populare ~ele sunt trei zane.)

URSITOÁRE s. v. destin fatalitate menire noroc predestinare soarta ursita zodie.

URSITOARE s. (pop.) ursita. (Dupa credintzele populare ~ele sint trei zine.)

ursitoare s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTA. URSITA. ZODIE.

ursitór ursitori ursitoare s.m.f. (mag.) Vrajitor pocitor strigoi; cel ce soroceshte cu sensul de a fermeca; ursitor malefic (magia neagra a fost practicata in vechime in societatea traditzionala maramuresheana): „Pantru stragoile celea pantru ursitorile celea ce iau laptele de la marha...” (Papahagi 1925). Din ursi + suf. tor (DEX MDA).

ursitór i oare s.m.f. Vrajitor pocitor strigoi; cel ce soroceshte cu sensul de a fermeca; ursitor malefic (magia neagra a fost practicata in vechime in societatea traditzionala maramuresheana): „Pantru stragoile celea pantru ursitorile celea ce iau laptele de la marha...” (Papahagi 1925). Din ursi + itor.