URSITOÁRE ursitoare s. f. (In conceptziile mistice) 1. Fiintza imaginara despre care se crede k hotarashte soarta omului imediat dupa nashterea lui. Se vede cal ursise ursitoarea sai putrezeasca oasele in padurea Cotoshmanei. GALACTION O. I 274. Dragul meu nu sint frumoasa? Toate darurile firii Mi leau dat la leagan daruri ursitoarele zefirii. EFTIMIU I. 106. Cununa ta de zile shi de visuri Au impletito rele ursitoare. GOGA P. 30. A treia seara cind venira ursitoarele se intimpla k unchiashul sa fie deshtept. ISPIRESCU L. 97. 2. (Invechit) Soarta destin ursita (1). Asha mia fost ursitoarea sau planeta. GORJAN H. II 69. Noua ani daca trecea... Ursitoarea semplinea Feciorashul sentorcea. TEODORESCU P. P. 618. Pl. shi: ursitori (EMINESCU N. 29).