URÁ² urez vb. I. 1. Tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorintza de bine de obicei cu ocazia unui eveniment deosebit a felicita; a inchina in sanatatea cuiva. 2. Intranz. A recita versuri populare care contzin urari cand se umbla cu colindul cu sorcova etc. Lat. orare.

ura² [At: MOXA 355/29 / V: (irg) ora (inv) urazi (reg) uri uri ureza hureza aura (P: au) / Pzi: 1 urez shi (irg) ur; 4 (reg) urezam / Cj: 1 shi (reg) sa ur / Im: 2 shi (reg) ura / E: ml orare] 12 vti (Inv; adesea urmat de reproducerea unei comunicari in vorbire directa) A vorbi. 34 vti (irg; d. preotzi; construit adesea cu dativul shi determinat prin „bine”) A cere ocrotirea divina pentru cineva sau pentru ceva Si: a binecuvanta (2). 56 vti (Inv; shi ccd) A da cuiva ajutorul ceresc Si: a binecuvanta (3). 7 vi (Inv; ccd; determinat prin „bine”) A aduce (prin vorbe) lauda cuiva Si: a binecuvanta (5). 8 vt (Inv; shi if urazi) A prevesti (1). 9 vt (Construit de obicei cu dativul) A adresa cuiva o dorintza de bine (cu prilejul unei aniversari unui inceput de actziune etc. 10 vt (Construit de obicei cu dativul) A inchina un pahar in sanatatea cuiva pentru succesul sau fericirea cuiva. 11 vt (Inv) A saluta. 12 vi A recita versuri populare care contzin urari cand se umbla cu colindul. 13 vi (Reg) A rosti o oratzie de nunta. 14 vi (Reg) A chiui (1). 15 vt (Reg; if ureza) A face cuiva reproshuri.

URÁ² urez vb. I. 1. Tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorintza de bine (cu prilejul unei aniversari al unui inceput de actziune etc.); a inchina in sanatatea cuiva. 2. Intranz. A recita versuri populare care contzin urari cand se umbla cu colindul. Lat. orare.

URÁ² urez shi (2) ur vb. I. 1. Tranz. (Construit cu dativul) A formula o dorintza de bine la adresa cuiva (cu prilejul unei aniversari al unui inceput de actziune etc.); a felicita. Itzi mai aminteshti veche prietena ce miai urat? C. PETRESCU C. V. 22. Privitorii cu caciulele in mina i urau drum bun. CREANGA P. 307. ◊ Fig. Batistele se mishca in aer urindune bunavenire. BART S. M. 31. ◊ (Invechit construit cu acuzativul) Chelarul shi mosh Toma gradinarul imi ieshira sa ma ureze de bunavenire. GANE N. II 174. «Sa traiasca domnul SHtefan» Mii de glasuri il ureaza. ALECSANDRI P. I 34. Boierii inchinau shi urau pe domn. NEGRUZZI S. I 151. ◊ Refl. reciproc. Urindushi drum bun shi petrecere frumoasa au plecat flacaii. CARAGIALE O. III 97. ◊ Intranz. Siimenii shi darabanii haulira shi urara sub ferestre. SADOVEANU O. VII 110. Pe deal necheaza Pe vale ureaza (Trimbitza). GOROVEI C. 368. 2. Intranz. A recita «plugushorul» sau alte colinde de anul nou umblind (in grup cu altzii) de la casa la casa. Ura tu mai Chiriece... shi noi mai Zaharia sa pufnim din gura k buhaiul. CREANGA A. 43. Sa le poronceshti k sa ureze k in agiunu sfintului Vasile. ALECSANDRI la CADE. Cinsteshte pe... plugarii ce ura mai frumos. SHEZ. III 180. ◊ Tranz. (Rar) Lasama... K sa ur ce mai shtiu eu... Caci eu shtiu o uratura. SHEZ. XVIII 26. 3. Tranz. A face oratzii de nunta. Sa nu shtie mai multe oratzii sau urari shi sa nu le ureze la o ocazie k aceasta a nuntzilor. MARIAN NU. 222.

URÁ² vb. tr. a exprima o dorintza de bine la adresa cuiva; a felicita; a colinda recitand versuri populare. (< lat. orare)

A URÁ uréz 1. tranz. 1) (sanatate noroc fericire etc.) A dori cu o deosebita afectziune (cu prilejul unei aniversari al celebrarii casatoriei etc.). 2) A felicita prin recitarea plugushorului (in seara de Anul Nou); a hai. 2. intranz. A umbla de la casa la casa in seara de Anul Nou cu plugushorul; a hai. /<lat. orare

URA vb. (Ban.) A prevesti. Ur. Praesagio. Ominor. Urĕdz. Idem. Auguros. AC 379. Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. ur uradz {AC 379).; Etimologie: lat. orare.

urà v. a dori noroc: a ura de Anunou. [Lat. ORARE a grai].

ora v vz ura

ur a urá V. urez.

uréz shi (rar) ur a urá v. tr. (lat. auguro áre a ura a prezice dupa auguriĭ de unde s’a facut *agurare *aurare urare cam k ascultare d. auscultare ĭar g intre vocale a cazut k shi in ĭeŭ curea graur d. ego corrigia graculus shi k shi in fr. bonheur d. bonum augurium. In zadar il deriva uniĭ d. orare a ruga!). Doresc cuĭva noroc: itzĭ urez biruintza! Recit umblind cu buhaĭu pe la case: unu ura patru fura doĭ cotroboĭesc pin shura!

urá² (a ~) vb. ind. prez. 3 ureáza

urá vb. ind. prez. 1 sg. uréz 3 sg. shi pl. ureáza

urez ra inj. urand ger. urat prt.

URÁ vb. 1. a da. (Ia ~ „buna seara”.) 2. a dori a pofti (inv.) a prii. (Itzi ~ mult bine.)

URÁ vb. v. binecuvanta blagoslovi.

URA vb. 1. a da. (Ia ~ „buna seara”.) 2. a dori a pofti (inv.) a prii. (Itzi ~ mult bine.)

ura vb. v. BINECUVINTA. BLAGOSLOVI.

urá (réz át) vb. 1. A cuvinta a vorbi in public pentru a emotziona pentru a convinge sau pentru a binecuvinta. 2. A face urari de fericire a binecuvinta a felicita. 3. A cinta sau a recita versuri cu ocazia Anului Nou. Mr. or ura. Lat. ōrāre (Cipariu Gram. 44; Densusianu Rom. XXVIII 61; SHeineanu Semasiol. 86; Pushcariu 1830; Densusianu GS II 20; REW 6081) cf. it. orare prov. cat. sp. port. orar v. fr. orer alb. ureum uron (Philippide I 649). Der. uraciune s. f. (urare; felicitare; cintec de sarbatoare) cf. oratzie; urat s. n. (felicitare); urator s. m. (persoana care umbla cu uratul); uratura s. f. (formula de felicitare cintata); urari s. f. pl. (panglici multicolore cu care se impodobeshte caciulitza tinerilor mortzi) in Munt.