urá (réz át) vb. 1. A cuvinta a vorbi in public pentru a emotziona pentru a convinge sau pentru a binecuvinta. 2. A face urari de fericire a binecuvinta a felicita. 3. A cinta sau a recita versuri cu ocazia Anului Nou. Mr. or ura. Lat. ōrāre (Cipariu Gram. 44; Densusianu Rom. XXVIII 61; SHeineanu Semasiol. 86; Pushcariu 1830; Densusianu GS II 20; REW 6081) cf. it. orare prov. cat. sp. port. orar v. fr. orer alb. ureum uron (Philippide I 649). Der. uraciune s. f. (urare; felicitare; cintec de sarbatoare) cf. oratzie; urat s. n. (felicitare); urator s. m. (persoana care umbla cu uratul); uratura s. f. (formula de felicitare cintata); urari s. f. pl. (panglici multicolore cu care se impodobeshte caciulitza tinerilor mortzi) in Munt.