URÁ² urez shi (2) ur vb. I. 1. Tranz. (Construit cu dativul) A formula o dorintza de bine la adresa cuiva (cu prilejul unei aniversari al unui inceput de actziune etc.); a felicita. Itzi mai aminteshti veche prietena ce miai urat? C. PETRESCU C. V. 22. Privitorii cu caciulele in mina i urau drum bun. CREANGA P. 307. ◊ Fig. Batistele se mishca in aer urindune bunavenire. BART S. M. 31. ◊ (Invechit construit cu acuzativul) Chelarul shi mosh Toma gradinarul imi ieshira sa ma ureze de bunavenire. GANE N. II 174. «Sa traiasca domnul SHtefan» Mii de glasuri il ureaza. ALECSANDRI P. I 34. Boierii inchinau shi urau pe domn. NEGRUZZI S. I 151. ◊ Refl. reciproc. Urindushi drum bun shi petrecere frumoasa au plecat flacaii. CARAGIALE O. III 97. ◊ Intranz. Siimenii shi darabanii haulira shi urara sub ferestre. SADOVEANU O. VII 110. Pe deal necheaza Pe vale ureaza (Trimbitza). GOROVEI C. 368. 2. Intranz. A recita «plugushorul» sau alte colinde de anul nou umblind (in grup cu altzii) de la casa la casa. Ura tu mai Chiriece... shi noi mai Zaharia sa pufnim din gura k buhaiul. CREANGA A. 43. Sa le poronceshti k sa ureze k in agiunu sfintului Vasile. ALECSANDRI la CADE. Cinsteshte pe... plugarii ce ura mai frumos. SHEZ. III 180. ◊ Tranz. (Rar) Lasama... K sa ur ce mai shtiu eu... Caci eu shtiu o uratura. SHEZ. XVIII 26. 3. Tranz. A face oratzii de nunta. Sa nu shtie mai multe oratzii sau urari shi sa nu le ureze la o ocazie k aceasta a nuntzilor. MARIAN NU. 222.