UNGUÉNT, unguente, s. n. (Farm.) Alifie, pomadă, cremă (de uns). [Pr.: un-gu-ent] – Din lat. unguentum.

unguent sn [At: KRETZULESCU, M. 77 / P: ~gu-ent / V: on~, ~gvent, (îvr) ~um, ~gvento / Pl: -e / E: lat unguentum, fr onguent] Preparat farmaceutic dintr-un amestec de substanțe grase sau rășinoase ce se aplică pe piele Si: alifie, pomadă, cremă (8).

UNGUÉNT, unguente, s. n. (Farm.) Alifie, pomadă, cremă (de uns). [Pr.: un-guent] – Din lat. unguentum.

UNGUÉNT, unguente, s. n. Preparat farmaceutic alcătuit dintr-un amestec de rășini și substanțe grase. Am un amic farmacist care, între hapuri și unguente, găsește timp să și rimeze și face și piese de teatru. CARAGIALE, N. S. 84. (În forma onguent) Era numai un pachet de pansamente... exalînd miros de dezinfectante și onguente. C. PETRESCU, Î. II 47. – Variantă: onguént s. n.

UNGUÉNT s.n. (Farm.) Alifie, pomadă, cremă. [Pron. -gu-ent, var. ungvent, onguent s.n. / < lat. unguentum, cf. fr. onguent].

UNGUÉNT s. n. alifie, pomadă, cremă. (< lat. unguentum)

UNGUÉNT n. livr. Preparat medicamentos sau cosmetic sub formă de pastă sau de emulsie consistentă, compus din substanțe grase și elemente active; cremă cu proprietăți curative sau cosmetice; unsoare; alifie. [Sil. -guent] /<lat. unguentum

*ungŭént n., pl. e (lat. unguentum). Unsoare, alifie, pomadă.

onguent sn vz unguent

ONGUÉNT s. n. v. unguent.

ONGUÉNT s.n. v. unguent.

UNGVÉNT s.n. v. unguent.

!unguént (-gu-ent) s. n., pl. unguénte

unguént s. n. (sil. -guent), pl. unguénte

UNGUÉNT s. v. alifie.

UNGUENT s. (FARM.) alifie, cremă, pomadă, (livr.) liniment, (pop.) unsoare, (reg.) ip, (Transilv. și Mold.) ir, (înv.) mehlem. (~ de uz extern.)