UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizătór, -oáre adj.] – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ător.

ucigător, ~oare [At: COD. VOR. 96/9 / V: (rar) ~iză~ a, (îvr) ~idă~ smf / Pl: ~i, ~oare / E: ucide + -ător] 1 a Care ucide (sau poate ucide) Si: (șfg) ucigaș (5). 2 a (Fig) Distrugător (1). 3 smf (Înv) Ucigaș (1). 4 smi (Pex) Călău¹ (1). 5 sm (Bot; îvr; cdp ger Hundswürger; îc) ~ul-câinelui Iarba-fierului (Cynanchum vincetoxicum).

UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizătór, -oare adj.] – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ător.

UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. Care ucide, care provoacă moartea; omorîtor. Persoane deplasate în cursul războiului sînt recrutate pentru a fi expediate în colonii, la plantații și în mine ucigătoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 15/5. Întinzîndu-și auritul arc, azvîrlă darde ucigătoare de se cutremură creștetul înalților munți. ODOBESCU, S. III 53. ◊ Fig. Trebuie să dea vîrtos din coate... să poată străbate în această luptă ucigătoare pentru trai. GHEREA, ST. CR. III 170. În priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. EMINESCU, O. I 200. ◊ (Adverbial, atestat în forma ucizător) Las’ să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci. EMINESCU, O. I 95. ♦ (Substantivat) Ucigaș, asasin; p. ext. călău. Ucisul care moare zîmbind disprețuitor Ucide mult mai crîncen pe-al său ucigător. ALECSANDRI, T. II 170. – Variantă: (rar) ucizătór,-oáre adj.

UCIGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care ucide; care provoacă moarte; mortal. Lovitură ~oare. /a ucide + suf. ~tor

ucigător a. care cauzează moarte: venin ucigător.

ucigătór, -oáre adj. Care ucide: mitraliera e o armă ucigătoare.

ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre

ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre

UCIGĂTÓR adj. 1. v. mortal. 2. omorâtor, ucigaș, (înv.) pierzător. (Armă ~oare.) 3. distrugător, nimicitor, omorâtor. (Substanță ~oare.)

UCIGĂTÓR s. v. călău, gâde.

UCIGĂTÓR s., adj. v. asasin, criminal, omorîtor, ucigaș.

UCIGĂTOR adj. 1. mortal, (livr.) letal, (înv.) mortifer. (Lovitură ~.) 2. omorîtor, ucigaș, (înv.) pierzător. (Armă ~.) 3. distrugător, nimicitor, omorîtor. (Substanță ~.)

ucigător s. v. CĂLĂU. GÎDE.

ucigător s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMORÎTOR. UCIGAȘ.