13 definiții pentru omorâtor (adj.)
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OMORÂTÓR, -OÁRE, omorâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care omoară; ucigător, ucigaș. ♦ Fig. Care torturează, chinuitor. 2. S. m. și f. Ucigaș, asasin. – Omorî + suf. -tor.
omorâtor, ~oare [At: AR (1829) 111/9 / V: (înv) ~iu[1], ~ritoriu / Pl: ~i, ~oare / E: omorî + -tor] (Înv) 1 a Care omoară Si: ucigător. 2 a (Fig) Care provoacă dureri fizice sau morale Si: chinuitor. 3 smf Asasin. 4 sm (Înv; îls) De sine ~ Sinucigaș. corectată
- În original, incorect tipărit: ~u — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OMORÂTÓR, -OÁRE, omorâtori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care omoară; ucigător, ucigaș. ♦ Fig. Care torturează, chinuitor. 2. S. m. și f. Ucigaș, asasin. – Omorî + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OMORÂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care omoară; ucigător. /a omorî + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
omorâtoriu[1], ~oare smf, a vz omorâtor
- În definiția principală, varianta de față este greșit tipărită: omorâtoru — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OMORÎTÓR, -OÁRE, omorîtori, -oare,. adj, Care omoară, ucigător. Nu vă lăsați a vă încredința că poezia nu este alt decît a spune frunză verde, că politica este un venin omorîtor. BOLLIAC, O. 64. M-am lepădat de tot gustul armelor omorîtoare. CONACHI, P. 104. Fig. Pesimismul e sentimentul cel mai omorîtor pentru omenire. IONESCU-RION, C. 87. ♦ (Substantivat, rar) Ucigaș, asasin, criminal. Ș-acum, adio, pleacă, Te du omorîtoare, îți las a ta viață, trăiește de-i putea! MACEDONSKI, O. I 250. Adunarea îl osîndi la moarte ca pe un omorîtor. BĂLCESCU, O. I 103.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
omorîtor a. și m. care omoară.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
omorîtór, -oáre adj. Care omoară: o arșiță omorîtoare. Subst. Ucigaș. V. asasin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
omorâtór (rar) adj. m., s. m., pl. omorâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. omorâtoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
omorâtór adj. m., s. m., pl. omorâtóri; f. sg. și pl. omorâtoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
omor, omoară 3 sg. și pl., -ram 1 imp., -rît prt., -rîtor adj. v.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OMORÂTÓR s., adj. 1. s., adj. v. criminal. 2. adj. v. ucigaș. 3. adj. distrugător, nimicitor, ucigător. (Substanță ~oare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OMORÎTOR s., adj. 1. s., adj. asasin, criminal, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (A fost prins ~.) 2. adj. ucigaș, ucigător, (înv.) pierzător. (Armă ~.) 3. adj. distrugător, nimicitor, ucigător. (Substanță ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
omorâtor, omorâtoareadjectiv
-
- Nu vă lăsați a vă încredința că poezia nu este alt decît a spune frunză verde, că politica este un venin omorîtor. BOLLIAC, O. 64. DLRLC
- M-am lepădat de tot gustul armelor omorîtoare. CONACHI, P. 104. DLRLC
- 1.1. Care torturează. DEX '09 DEX '98sinonime: chinuitor
- Pesimismul e sentimentul cel mai omorîtor pentru omenire. IONESCU-RION, C. 87. DLRLC
-
-
etimologie:
- Omorî + sufix -tor. DEX '98 DEX '09