opțiuni
  • info

9 definiții pentru tăgăduire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂGĂDUÍRE, tăgăduiri, s. f. Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei; tăgăduială. – V. tăgădui.

tăgăduire sf [At: (a. 1794) GCR II, 153/19 / Pl: ~ri / E: tăgădui] Tăgadă (12).

TĂGĂDUÍRE, tăgăduiri, s. f. Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei; tăgăduială. – V. tăgădui.

TĂGĂDUÍRE, tăgăduiri, s. f. Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei; tăgăduială, negare, contestare. Că ne iubește... faptele lui dovidesc, cari n-au tăgăduire. DRĂGHICI, R. 117.

TĂGĂDUÍRE, tăgăduiri, s. f. Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăgăduíre s. f., g.-d. art. tăgăduírii; pl. tăgăduíri

tăgăduíre s. f., g.-d. art. tăgăduírii; pl. tăgăduíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂGĂDUÍRE s. v. contestare.

TĂGĂDUIRE s. contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, (înv.) tagă, făgăduință. (~ celor afirmate de cineva.)

Intrare: tăgăduire
tăgăduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăgăduire
  • tăgăduirea
plural
  • tăgăduiri
  • tăgăduirile
genitiv-dativ singular
  • tăgăduiri
  • tăgăduirii
plural
  • tăgăduiri
  • tăgăduirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăgăduire, tăgăduirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei. DEX '09 DLRLC
    sinonime: contestare negare tăgăduială
    • format_quote Că ne iubește... faptele lui dovidesc, cari n-au tăgăduire. DRĂGHICI, R. 117. DLRLC
etimologie:
  • vezi tăgădui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.