7 definitzii pentru contestare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CONTESTÁRE contestari s. f. Actziunea de a contesta shi rezultatul ei; tagaduire nerecunoashtere. V. contesta.
CONTESTÁRE contestari s. f. Actziunea de a contesta shi rezultatul ei; tagaduire nerecunoashtere. V. contesta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
contestare sf [At: MAIORESCU CR. II 208 / Pl: ~tari / E: contesta] 1 Nerecunoashtere. 2 Dezbatere. 3 Disputa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CONTESTÁRE s.f. Actziunea de a contesta; tagaduire nerecunoashtere. [< contesta].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
contestáre s. f. g.d. art. contestắrii; pl. contestắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
contestáre s. f. g.d. art. contestarii; pl. contestari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CONTESTÁRE s. dezmintzire negare negatzie renegare tagada tagaduiala tagaduire (inv.) taga tagaduintza. (~ celor afirmate de cineva.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CONTESTARE s. dezmintzire negare negatzie renegare tagada tagaduiala tagaduire (inv.) taga tagaduintza. (~ celor afirmate de cineva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
contestare, contestarisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a contesta shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: nerecunoashtere tagaduire
etimologie:
- contesta DEX '09 DEX '98 DN