opțiuni
  • info

8 definiții pentru tânguială

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂNGUIÁLĂ, tânguieli, s. f. Faptul de a (se) tângui; sunete tânguitoare, glas tânguitor. – Tângui + suf. -eală.

tânguială sf [At: PARACLIS (1639), 244 / P: ~gu~ia- / Pl: ~ieli / E: tângui + -eală] 1-2 Tânguire (1-2).

TÂNGUIÁLĂ, tânguieli, s. f. Faptul de a (se) tângui; sunete tânguitoare, glas tânguitor. [Pr.: -gu-ia-] – Tângui + suf. -eală.

TÎNGUIÁlĂ, tînguieli, s. f. Faptul de a se tîngui; tînguire, jelire, văicăreală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tânguiálă s. f., g.-d. art. tânguiélii; pl. tânguiéli

tânguiálă s. f., g.-d. art. tânguiélii; pl. tânguiéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂNGUIÁLĂ s. v. văitat.

TÎNGUIALĂ s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~!)

Intrare: tânguială
tânguială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tânguială
  • tânguiala
plural
  • tânguieli
  • tânguielile
genitiv-dativ singular
  • tânguieli
  • tânguielii
plural
  • tânguieli
  • tânguielilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tânguială, tânguielisubstantiv feminin

etimologie:
  • Tângui + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.