TZIITOÁRE tziitoare s. f. (Popular) Concubina. Era tziitoarea unui boier de neam mare. I. BOTEZ SHC. 69. Livda muma Marcului TZiitoarea turcului. TEODORESCU P. P. 663.

TZIITOÁRE¹ f. pop. Femeie intretzinuta de un amant. /a tzine + suf. ~toare

tziitoare f. 1. femeie intretzinuta (cf. tzineà 8); 2. locul unde vanatorul pandeshte vanatul: fitzi deshteptzi la tziitori! (cf. tzineà 14).

tziitoáre f. pl. orĭ (d. tzin tziŭ. P. pl. cp. cu privighetoare). Intretzinuta concubina. Trecatoare locu pe unde trece vinatu shi unde se atzin vinatoriĭ: la pinda la tziitorĭ (Od. Psevd. 99).

tziitor ~oare [At: CORESI EV. 127 / P: tzii~ / V: (irg) tzinat~ a smf tziet~ a s tzinet~ a smf (inv) tziniet~ sm (reg) tzini~ a sm tzeitoare sf / Pl: ~i ~oare (irg) ~i sf / E: tzine + itor] 12 s a (Inv) (Persoana) care are in stapanirea sa ceva sau pe cineva. 34 s a (Inv) (Persoana) care detzine ceva. 5 a (Ivr) Dominant (1). 6 a (Inv; d. oameni; k termen de politetze) Puternic. 7 a (Ivr; k termen de politetze) Ales² (16). 8 sm (Irg; adesea udp „de”) Persoana care creshte animale. 9 sm (Irg; adesea udp „de”) Proprietar (a ceva). 10 sm (Adesea udp „de”) Persoana insarcinata cu o functzie cu o dregatorie. 1112 sm (Adesea udp „de”) Persoana care administreaza un serviciu public sau o avere personala Si: functzionar. 13 sm (Ivr; is) ~ de cinste Persoana insarcinata cu o functzie inalta. 14 sm (Ivr; ias) Supraveghetor. 15 smf (Irg) Persoana cu care cineva are legaturi de dragoste in afara casatoriei Si: concubin (1). 16 sm (Reg; if tzinator) Persoana care tzine in pastrare lucrul altuia. 1718 s a (Inv) (Persoana) care pastreaza shi respecta ceva. 1920 s a (Inv; determinat prin „aminte”) (Persoana) care pastreaza ceva in memorie. 21 sm (Reg) Persoana care tzine copii in gazda. 22 sf (Irg) Femeie care are grija de cineva sau de ceva (in special de menaj). 23 sf (Irg) Doica. 24 a (Irg) Care rezista mult timp la diferite solicitari Si: durabil (2) rezistent solid trainic. 25 a (Reg; d. oameni) Viguros. 26 a (Reg) Satzios. 27 sfn (Udp „de”) Suport in care (sau care) se pun pentru a fi pastrate diferite lucruri. 28 sn (Reg; if tzietor) Batz cu care se duce o sarcina pe umar. 29 sm (Reg) Stalp care sustzine patul morii. 30 sn (Trs) Par de lemn cu care se sprijina carul incarcat cu fan cand merge pe un teren inclinat. 31 smf Balustrada la scara la o punte la un pod etc. 32 smf (Buc; lpl) Bare de protectzie de pe marginea shoselei. 33 sf (Reg) Fiecare dintre bucatzile de franghie de lemn etc. care sustzin scaunele scranciobului. 34 sn (Reg; if tzietor) Maner la sabie. 35 sn (Reg; iaf) Scoaba¹. 36 sf (Reg; if tzinatoare) Bucata de fier fixata in ushorul ushii in care intra zavorul. 37 sf (Reg; if tzeitoare) Piesa la cotiga plugului cu ajutorul careia se potriveshte latzimea brazdei Si: schimbatoare. 38 a (Inv; udp „de” „la”) Care apartzine cuiva. 39 a (Inv; udp „de” „la”) Care depinde de cineva sau de ceva. 40 a (Inv; udp „de” „la”) Care este parte integranta a ceva. 41 sm (Reg; if tzinator) Persoana care la vanatoare ashteapta vanatul intrun loc bine ales pentru al ucide. 42 sf Loc unde stau la panda vanatorii. 43 sf Loc pe unde trece vanatul. 44 a (Ivr) Care ishi impune sa se abtzina de la ceva Si: abstinent. 45 a (Ivr) Care tzine post. 46 a (Trs) Strangator. 47 a (Trs) Zgarcit. 48 sf (Mun; fam; ie) A se rupe ~oarea A muri. 49 sf (Reg) Dans popular nedefinit mai indeaproape.

tziitoáre¹ (persoana) (pop.) (tzii) s. f. g.d. art. tziitoárei; pl. tziitoáre

tziitoáre (persoana) s. f. (sil. tzii) g.d. art. tziitoárei; pl. tziitoáre

TZIITOÁRE s. v. amanta concubina iubita prietena.

tziitoare s. v. AMANTA. CONCUBINA. IUBITA. PRIETENA.

tziitoare tziitoare s. f. concubina amanta