TZEST tzesturi s. n. 1. Obiect de lut ars sau de fonta de forma unui clopot cu care se acopera painea malaiul etc. puse la copt pe vatra incinsa. 2. (Pop.) Carapace de broasca tzestoasa. Lat. *testum.

tzest sn [At: TETRAEV. (1574) 251 / V: (irg) tzist (reg) ~ru^[1] tzesht / Pl: ~uri ~e / E: ml testum] 1 Obiect de lut ars de fonta etc. avand de obicei forma unui capac adancit (prevazut cu o toarta sau cu un carlig) cu care dupa ce este bine incalzit se acopera aluatul de paine malaiul etc. pentru a se coace. 2 (Ie) Ii da zestre doua ~e Se zice despre o fata laudaroasa care nare zestre. 3 (Ie) A fi k ~ul A fi vrednic. 4 (Ie) A pune (cuiva) ~ul in cap A prosti (pe cineva). 5 (Iae) A supune. 6 (Iae) A incalca credintza conjugala Si: a inshela. 7 (Ie) A fi cu ~ul in cap A fi retras fatza de ceilaltzi oameni. 8 (Iae) A fi prost. 9 (Iae) A fi lenesh. 10 (Iae) A se lasa condus de femei. 11 (Ie) A fi cu ~ul in spate A fi cocoshat. 12 (Ie) Umbla tot cu ~ul aprins Se spune despre o femeie barfitoare shi care pana la urma o patzeshte. 13 (Ie) A umbla cat tzine ~ul A umbla foarte mult. 14 (Ie) K ~ul din vatra in vatra Se spune despre cineva care se muta des. 15 (Ie) A face un ~ (sau la ~e) A cadea in fund. 16 Contzinutul unui tzest (1). 17 (Mun; Olt; fig; dep) Epitet dat unui om prost shi necizelat. 18 (Mun; Olt; fig; dep) Epitet dat unui om lenesh. 19 (Mun; fig; dep) Epitet dat unui om incapatzanat. 20 (Mun; fig; dep) Epitet dat unui om care se infurie ushor. 21 (Reg) Cuptor de paine facut in curte. 22 (Reg) Un fel de cuptor de ciment care se foloseshte numai la munte. 23 (Reg) Vas de lemn in care se pune aluatul k sa dospeasca atunci cand se face paine in casa. 24 (Irg) Craniu (1). 25 (Irg; in textele bisericeshti) Traducerea numelui topic Golgota. 26 (Ivp) Carapace. 27 (Ivp) Cochilie (1). 28 (Ivp) Scoica. 29 (Ivr) Coaja a alunei. 30 (Inv) Partea superioara a unei coloane Si: capitel. 31 (Reg; is) ~ul trupului Partea de la baza trunchiului². 32 Scheletul de lemn al sheii peste care se intinde pielea. 33 (Nav) Piesa de lemn care serveshte la intinderea subarbelor. 34 (Mol; if tzestru) Capacul sicriului. 35 (Reg; if tzesht) Constructzie de zidarie deasupra vetrei tzaraneshti pentru colectarea fumului. 36 (Trs) Gaura in tzarmul raului unde se ascund peshtii shi racii.

TZEST tzesturi s. n. 1. Obiect de pamant sau de fonta de forma unui clopot cu care se acopera painea malaiul etc. puse la copt pe vatra incinsa. 2. (Pop.) Carapace de broasca tzestoasa. Lat. *testum.

TZEST tzesturi s. n. 1. Un fel de capac de pamint sau de tuci cu care se acopera pe vatra infierbintata piinea placinta etc. puse la copt. Incalzise tzestul shi bagase o placinta sa se coaca. ISPIRESCU la CADE. 2. Carapace de broasca tzestoasa. Ea se duse apoi lua un tzest de broasca... shi incepu sa adune in el alifia. SLAVICI la CADE.

TZÉST ~uri n. 1) Capac in forma de clopot cu care se acopera painea pusa la copt pe vatra incinsa. 2) pop. (la broashteletzestoase raci etc.) Invelish dur format din tegumente osoase care protejeaza corpul; carapace; tzeasta. /<lat. testum

tzest n. 1. invelish osos: tzesturi de broashte; 2. cuptorash de lut ars in care tzaranca coace painea azima shi coca: i puiu in cap tzestul shi rabda in tacere PANN. [Lat. TESTUM].

tzest n. pl. urĭ (lat *tĕstum cl. téstum capac de lut; it. pg. testo fr. têt sp. tiesto. V. tzeasta). Carapace troaca (la broasca tzestoasa). Vas de lemn in care se pune aluatu k sa dospeasca cind facĭ pine in casa. Scheletu sheleĭ peste care se’ntinde pelea.

tzestre^[1] sn vz tzest

tzesht sn vz tzest

tzist² sn vz tzest

tzest s. n. pl. tzésturi

tzest s. n. pl. tzésturi

tzest

tzest turi.

TZEST s. 1. v. carapace. 2. (Transilv. shi Ban.) cerine. (~ pentru copt painea.)

TZEST s. (Transilv. shi Ban.) cerine. (~ pentru copt piinea.)

tzest s. v. CARAPACE.

tzest tzesturi s.n. (reg.) 1. craniu tzeasta. 2. carapace. 3. scheletul de lemn al sheii. 4. gaura in tzarmul raurilor unde se ascund peshtii.

tzest tzesturi s. n. cap tzeasta