trishca¹ sf [At: H X 356 / V: (reg) st~ trashtie (Pl: ~i) / Pl: ~shte (reg) ~shti / E: nct] 1 (Pop) Fluier mai mic uneori prevazut cu gauri laterale facut din paltin trestie soc etc. Si: (reg) pinca¹. 2 (Pop) Fluier mic facut din coada frunzei de dovleac din paiul unor plante din pana de gasca etc. 3 (Reg) Caval¹. 4 (Pop) Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului Si: (pop) tzurloi. 5 (Atm; reg) Fluierul piciorului la cal.

trishca² sf vz trashca¹

TRÍSHCA trishte s. f. Fluier scurt (de paltin de trestie sau de soc) avind la capatul prin care se sufla numai o mica deschizatura lunguiatza. Asculta mugetul tunurilor shi trishca lui Vatamanu pe prispa. CAMILAR N. I 422. Mi se pare k adie din vale un zvon de trishca. SADOVEANU V. F. 26. Sa mai ascult pe ginduri doina trishca de la tirla. VLAHUTZA P. 47. ♦ Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; tzurloi. Clarinetul se schimba in trishca de cimpoi flautul in bucium de munte. HOGASH H. 44.

TRÍSHCA ~te f. 1) Instrument muzical asemanator cu fluierul dar fara gauri. 2) Fiecare dintre fluierele cimpoiului; tzurloi. /Orig. nec.

trishca f. Mold. fluierash de trestie (astupat la capatul prin care se sufla) cu sunetul tare shi ascutzit: trishca dela tarla. [Cf. slav. TRŬSTĬ trestie].

tríshca f. pl. shte shtĭ (ruda cu treasc shi cu rut. trisk piriĭala. Cp. shi cu vsl. trŭstĭ troska trestie). Fluĭerash copilaresc de pana de gisca saŭ de cotor de frunza de dovleac sh. a. Fluĭer primitiv de paltin cu shase gaurĭ fara dop. (V. trulishca tilinca). Nord. Beschie verticala de taĭat grinzile in lung. SHi strishca.

strishca sf vz trishca¹

tríshca s. f. g.d. art. tríshtei; pl. tríshte

tríshca s. f. g.d. art. tríshtei; pl. tríshte

trishca.

TRÍSHCA s. (MUZ.) (prin Olt.) totalca. (A canta din ~.)

TRISHCA s. (MUZ.) (prin Olt.) totilca. (A cinta din ~.)

tríshca (shte) s. f. Fluier tilinca. Var. strishca. Creatzie expresiva cf. tilinca tilishca shi paralelismul cu flishca frishca. Legatura cu sl. trŭsti „trestie” sau sl. trĕštiti „a suna” (Tiktin) este indoielnica. Der. trishcar s. m. (persoana care cinta din trishca); trulishca s. f. (Trans. fluier).

tríshca trishte s.f. Instrument muzical de suflat specific pastoresc asemanator cu un fluier fara gauri: „Au o lungime de 1520 cm shi sunt din lemn de ciresh. Pacurarii sufla din ele tot timpul zilei cand umbla cu oile la nedeie” (Morariu 1937: 178). Et. nec. (DEX MDA); creatzie expresiva cf. tilinca (DER).

tríshca trishte s.f. Instrument muzical de suflat specific pastoresc asemanator cu un fluier fara gauri: „Au o lungime de 1520 cm. shi sunt din lemn de ciresh. Pacurarii sufla din ele tot timpul zilei cand umbla cu oile la nedeie” (Morariu 1937: 178). Creatzie expresiva cf. tilinca (DER).