TRÍSHCA trishte s. f. Fluier scurt (de paltin de trestie sau de soc) avind la capatul prin care se sufla numai o mica deschizatura lunguiatza. Asculta mugetul tunurilor shi trishca lui Vatamanu pe prispa. CAMILAR N. I 422. Mi se pare k adie din vale un zvon de trishca. SADOVEANU V. F. 26. Sa mai ascult pe ginduri doina trishca de la tirla. VLAHUTZA P. 47. ♦ Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; tzurloi. Clarinetul se schimba in trishca de cimpoi flautul in bucium de munte. HOGASH H. 44.