tribut sn [At: HR. I 2/10 / Pl: ~uri / E: lat tributum fr tribut] 1 (Inv) Obligatzie (de regula baneasca) care o impunea o putere cuceritoare unui popor invins shi care se platea la date fixe Si: bir. 2 (Irg; ie) A plati ~ul mortzii (sau naturii) A muri. 3 (Inv) Obligatzie baneasca a cetatzenilor catre stat Si: bir impozit. 4 (Inv) Taxa (1). 5 (Fig) Obligatzie (politicoeconomica) fatza de cineva (sau fatza de un stat) Si: datorie. 6 (Fam; ie) Ashi da (sau ashi aduce) ~ul A contribui la ceva. 7 (Pgn) Contributzie (1).

TRIBÚT tributuri s. n. (Invechit) Birul carel impunea o putere cuceritoare unui popor invins shi care se platea la epoci fixe. V. haraci. Pe tronul Moldovei dupa ce shil cumparase cu un tribut indoit shi cu piraie de singe rominesc domnea... Petru cel SHchiop. HASDEU I. V. 179. In fiecare an un slujbash al Portzii va veni in TZara Romineasca k sa primeasca tributul. BALCESCU O. I 228. ◊ Fig. In fiecare seara trebuie... sai platesc tributul de basme. BRATESCUVOINESHTI I. 27. Ipocrizia este tributul ce plateshte viciul virtutzii. BOLLIAC O. 261. ◊ Expr. A da (sau ashi aduce) tributul = a contribui la o opera (buna). Sa aiba in sfirshit ragaz neamurile sashi aduca fiecare tributul de bine la progresul umanitatzii. SADOVEANU E. 32.

TRIBÚT s.n. 1. Birul care era obligat sal plateasca un popor invins unei puteri cuceritoare. 2. Obligatzie datorie ceea ce se cuvine cuiva; contributzie in general. ♦ Ashi da (sau ashi aduce) tributul = a contribui la ceva. [< fr. tribut lat. tributum].

TRIBÚT s. n. 1. obligatzie in bani impusa unui popor invins de catre cuceritor; bir; impozit platit de catre provincii imparatzilor in antichitate shi in evul mediu. 2. obligatzie datorie ceea ce se cuvine cuiva; contributzie in general. ♦ ashi da (sau ashi aduce) tributul = a contribui la ceva. (< fr. tribut lat. tributum)

TRIBÚT ~uri n. 1) inv. Dare in bani perceputa de catre domnitori pentru Poarta Otomana; bir. 2) fig. Concesie spirituala impusa de circumstantze. A plati ~ modei. /<lat. tributum fr. tribut

tribut n. 1. ceea ce o tzara plateshte alteia in semn de dependentza (v. haraciu); 2. ceea ce se da: fluviile aduc tributul lor marii; 3. fig. ceea ce e dator a face a indura: a plati tributul mortzii.

*tribút n. pl. e shi urĭ (lat. tributum d. tribúere a da. V. atribut). Bir platit de o tzara supusa alteĭa maĭ puternice (odinioara haracĭ). La Romanĭ biru provinciilor imperiale. Fig. Ceĭa ce daĭ de voĭe saŭ de nevoĭe: fluviile daŭ tribut mariĭ mĭam dat tributu subscriind o suta de francĭ pentru saracĭ fiecare om da tribut mortziĭ.

tribút s. n. pl. tribúturi

tribút s. n. pl. tribúturi

TRIBÚT s. (IST.) 1. bir (inv.) nevoie. (A refuzat sa plateasca ~ turcilor.) 2. haraci (impr.) peshchesh. (~ anual.)

TRIBUT s. (IST.) 1. bir (inv.) nevoie. (A refuzat sa plateasca ~ turcilor.) 2. haraci (impr.) peshchesh. (~ anual.)