TRIBÚT tributuri s. n. (Invechit) Birul carel impunea o putere cuceritoare unui popor invins shi care se platea la epoci fixe. V. haraci. Pe tronul Moldovei dupa ce shil cumparase cu un tribut indoit shi cu piraie de singe rominesc domnea... Petru cel SHchiop. HASDEU I. V. 179. In fiecare an un slujbash al Portzii va veni in TZara Romineasca k sa primeasca tributul. BALCESCU O. I 228. ◊ Fig. In fiecare seara trebuie... sai platesc tributul de basme. BRATESCUVOINESHTI I. 27. Ipocrizia este tributul ce plateshte viciul virtutzii. BOLLIAC O. 261. ◊ Expr. A da (sau ashi aduce) tributul = a contribui la o opera (buna). Sa aiba in sfirshit ragaz neamurile sashi aduca fiecare tributul de bine la progresul umanitatzii. SADOVEANU E. 32.