TREÁPAD s. n. 1. (Pop.) Trap (1) ♦ Alergatura multa incoace shi incolo. 2. Zgomot produs de mersul unui cal in trap sau de o persoana care calca apasat; tropait tropaitura. 3. (In Evul Mediu in TZara Romaneasca) Taxa sau amenda perceputa de la cei care nushi plateau datoriile sau de la cei care nu se infatzishau la procesele in care erau implicatzi. [Var.: (reg.) treápat s. n.] Din trepada (derivat regresiv).

treapad sn [At: M. COSTIN O. 160 / V: (irg) tra~ trep~ (reg) trapat ~at (Pl: ~e) (rar) ~a sf / Pl: (rar) trepede / E: pvb trepada] 1 Trap¹ (5). 2 (Reg; ie) A umbla (sau a fugi a da) in ~ (sau in ~pete) A umbla repede. 3 (Reg; iae) A fugi (1). 4 (Reg; ie) A lua in (sau la) trepete (pe cineva) A certa aspru (pe cineva). 5 Tropaiala. 6 (Pop) Alergatura multa de colo pana colo Si: umblatura. 7 (Pop; pex) Oboseala. 8 (Mun) Loc de trecere (1). 9 (Med; pop) Diaree (1). 10 (Med; reg; shiscu sange) Dizenterie. 11 (Inv; in TZara Romaneasca) Taxa perceputa de la cei care nu se infatzishau la procesele in care erau implicatzi sau care nushi plateau datoriile.

TREÁPAD s. n. 1. Trap (1). ♦ Alergatura multa incoace shi incolo. 2. Zgomot produs de mersul unui cal in trap sau de o persoana care calca apasat; tropait tropaitura. 3. (In evul mediu in TZara Romaneasca) Taxa sau amenda perceputa de la cei care nushi plateau datoriile sau de la cei care nu se infatzishau la procesele in care erau implicatzi. [Var.: (reg.) treápat s. n.] Din trepada (derivat regresiv).

TREÁPAD s. n. 1. (SHi in forma treapat) Trap. Cel ce mina caii are un bici cu coada lunga... spre a ajunge caii de la par shi ai face sa mearga in treap treapad adeca la trap. PAMFILE A. R. 205. Murgul nu voia... sa o ieie la treapat. SLAVICI N. II 195. Se lua in fuga mare dupa fericitzii tineri ce se departase in treapatul calului. ODOBESCU S. I 146. ♦ (Referitor la persoane) Alergatura. In sfirshit dupa atita treapad shi dupa atitea dibuieli gasi shi peshtera. STANOIU C. I. 154. ♦ Zgomot produs de mersul unui cal in trap sau de o persoana care calca apasat; tropait tropaitura. [Omul] pieri urmat de bufnitul shi treapadul bocancilor grei. DUMITRIU N. 248. Sauzi un scirtziit de carutza hodorogita shi treapad de potcoave. ANGHELIOSIF C. L. 179. 2. (Popular) Diaree dizenterie. Sufar... de pintecarie sau treapad. SHEZ. IV 123. Varianta: treápat s. n.

TREÁPAD n. 1) Mers al calului intre pas shi galop; trap. 2) Zgomot produs de cal cand merge in acest fel. 3) Umblatura continua incolo shi incoace. ◊ La ~ la fuga; repede. 4) pop. Stare patologica manifestata prin eliminare frecventa de fecale cu consistentza apoasa; diaree. /v. a trepada

treapad n. 1. trapat: treapad mic mare; 2. mers fortzat alergatura: trei zile treapadul shi un ceas praznicul CR.; 3. diaree (la vite shi cai). [Tras din trepadà].

treápad n. pl. inuz. trepede (d. a trepada). Trap: a merge in treapad (shi treápat). Fig. Alergatura zbucĭum: treĭ zile treapadu shi un ceas praznicu (Cr.). Diareĭe vintre. Vechĭ (Treapat). O taxa care se platea preutzilor calarashĭ aĭ mitropoliiĭ din Bucureshtĭ din partea impricinatzilor (Furtuna Preotzimea rom. 1915 77).

treapat sn vz treapad

treápad (pop.) s. n.

treápad s. n.

TREÁPAD s. v. diaree dizenterie dutevino trap tropaiala tropait tropaitura tropot.

treapad s. v. DIAREE. DIZENTERIE. DUTEVINO. TRAP. TROPAIALA. TROPAIT. TROPAITURA. TROPOT.