TRAP (1) trapuri s. n. interj. 1. S. n. Alergare a calului cu viteza medie in care animalul pasheshte concomitent cu un picior dinainte shi cu piciorul opus dinapoi. ♦ Zgomot facut de un cal care merge in acest fel. 2. Interj. Cuvant care imita zgomotul facut de mersul in fuga al cailor sau p. ext. de mersul grabit al unui om. Din germ. Trab.

trap¹ [At: ANON. CAR. / V: (reg) trap treap troap trop sn i croapa sf / Pl:(rar) ~uri sn / E: fo cf ger Trab mg trapp] 12 sn i (Cuvant care) reda zgomotul facut de mersul in fuga al calului. 34 sn i (Pex) (Cuvant care) reda zgomotul facut de mersul in fuga al unui om. 5 sn Mers in fuga al calului cu viteza mijlocie (intre pas shi galop) in care animalul pasheshte in acelashi timp cu un picior din fatza shi cu piciorul opus de dinapoi Si: treapad (1) (reg) trancalau¹ (1) trancaneala² (1) (pop) trapushor. 67 sn i (Ccr) (Cuvant care) reda zgomotul facut de un cal care merge la trap¹ (5).

trap² sn [At: ENC. ROM. / S shi: (inv) app / E: ger Trapp fr trapp] (Inv) Roca eruptiva de culoare inchisa care formeaza panze de lava suprapuse avand aspectul de trepte pe marginile abrupte ale platourilor.

trap³ sn [At: CV 1951 nr. 6 30 / Pl: ~uri / E: ns cf darap] (Reg) Bucata mare de paine sau de mamaliga.

TRAP s. n. interj. 1. S. n. Mers in fuga al calului cu viteza mijlocie (intre pas shi galop) animalul pashind in acelashi timp cu un picior din fatza shi cu piciorul de dinapoi opus acestuia. ♦ Zgomot facut de un cal care merge in acest fel. 2. Interj. Cuvant care imita zgomotul facut de mersul in fuga al cailor sau p. ext. de mersul grabit al unui om. Din germ. Trab.

TRAP² trapuri s. n. (Folosit de obicei in locutziuni) Fuga a calului cu viteza mijlocie (intre pas shi galop) in care animalul pasheshte in acelashi timp cu un picior din fatza shi cu piciorul opus din urma. Trasura inainta in trapul cailor prin aerul reavan shi intunericul noptzii. DUMITRIU N. 53. Caii fugeau in trap grabnic. SADOVEANU O. III 74. Venea la trap plecat peste oblinc SHi calul lui creshtea tot mai aproape. D. BOTEZ F. S. 63. Arabii totzi rasar din cort Sami vada roibul cind il port SHil joc in friu shil las in trap! COSHBUC P. I 109. ◊ (Rar in legatura cu mersul altor animale) Un dulau latzos... se apropie in trap lenesh. REBREANU I. 10. ♦ Zgomotul facut de un cal care merge repede. Saud pashi rari de ciubote cepait sprinten de opinci mers leganat de vaci shi boi trap de copite. CAMILAR N. II 305. Varianta: treap (PAMFILE A. R. 205) s. n.

TRAP s. n. (Sport; la sg.) Proba de tir constand in ochirea talerelor aruncate din shantz. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tir_sportiv)

TRAP s. n. mers in fuga al calului cu viteza medie (intre pas shi galop). ◊ zgomot facut de un cal care merge in acest fel. (< germ. Trab)

TRAP² ~uri n. 1) Mers al calului intre pas shi galop; treapad. 2) Zgomot care il face calul cand merge astfel; treapad. /Onomat.

trap n. mersul calului intre pas shi galop: calul pleaca in trap mare. [V. trapa].

trap n. pl. urĭ (imit. inrudit cu germ. trab trap. V. tropaĭ. Mersu caluluĭ (cineluĭ sh. a.). Intre pas shi galop shi in care se loveshte deodata cu picĭoru drept anterior shi stingu posterior saŭ cu stingu din ainte shi dreptu din apoĭ (225 de metri pe minut la calu de cavalerie). SHi treapad.

TREAP s. n. v. trap².

trap² s. n. pl. trápuri

trap s. n. pl. trápuri

trap.

TRAP s. (inv.) treapad. (~ul calului.)

TRAP s. (inv.) treapad. (~ calului.)

trap (puri) s. n. Mers in fuga al calului. Var. Mold. treap. Germ. Trab (Tiktin).