TREÁPAD s. n. 1. (SHi in forma treapat) Trap. Cel ce mina caii are un bici cu coada lunga... spre a ajunge caii de la par shi ai face sa mearga in treap treapad adeca la trap. PAMFILE A. R. 205. Murgul nu voia... sa o ieie la treapat. SLAVICI N. II 195. Se lua in fuga mare dupa fericitzii tineri ce se departase in treapatul calului. ODOBESCU S. I 146. ♦ (Referitor la persoane) Alergatura. In sfirshit dupa atita treapad shi dupa atitea dibuieli gasi shi peshtera. STANOIU C. I. 154. ♦ Zgomot produs de mersul unui cal in trap sau de o persoana care calca apasat; tropait tropaitura. [Omul] pieri urmat de bufnitul shi treapadul bocancilor grei. DUMITRIU N. 248. Sauzi un scirtziit de carutza hodorogita shi treapad de potcoave. ANGHELIOSIF C. L. 179. 2. (Popular) Diaree dizenterie. Sufar... de pintecarie sau treapad. SHEZ. IV 123. Varianta: treápat s. n.