TOI (3) toiuri s. n. 1. (La sg.) Punctul culminant al unei actziuni sau al unui fenomen in desfashurare. ♦ (Pop.) Partea principala miezul unui lucru. 2. (Inv. shi pop.) Invalmasheala incaierare; taraboi zarva. 3. (Inv. shi pop.) Ceata stol card grup. Din tc. toy „banchet”.

toi¹ i [At: MAT. DIALECT. I 99 / E: ns cf toi³] (Reg; rep) Strigat cu care se starnesc iepurii din culcushuri.

toi² sm [At: BACESCU PAS. 165 / E: tc toy (kushu)] (Orn; reg) TZiclean (Sitta europaea caesia).

toi³ sn [At: DOSOFTEI PS. 218/18 / Pl: ~uri / E: tc toy „petrecere banchet”] 1 (Ivp) Zgomot mare produs de oameni care striga canta se cearta etc. Si: galagie larma vacarm. 2 (Ivp; pex) Cearta (1). 3 (Ivp; pex) Scandal. 4 (Buc; ie) A avea ~ (cu cineva sau cu ceva) A avea bataie de cap necaz (cu cineva sau cu ceva). 5 (Reg; ie) A sta de ~ul cuiva A ingriji (insistent) de cineva. 6 (Reg; ie) A sta deun ~ A sta numai shi numai pe un lucru. 7 (Ivp) Invalmasheala. 8 (Ivp) Incaierare. 9 (Ivp) Centru al unei ingramadiri de oameni al unei multzimi. 10 (Ivp; pex) Ceata¹ (19). 11 (Inv) Grosul armatei Si: (inv) temei (35). 12 (Reg) Card (de pasari). 13 (Pop) Punctul culminant al unei actziuni sau al unui fenomen in desfashurare Si: (pop) dric tarie (49). 14 (Pop; ccr) Esentza unui lucru. 15 (Pop; ie) A fi in (sau dupa) ~ul cuiva A fi dupa firea cuiva. 16 (Reg) Loc in albia unui rau unde apa este adanca shi repede Si: shuvoi¹ unda. 17 (Pop; ilav) In ~ul... In mijlocul...

TOI toiuri s. n. 1. (La sg.) Punctul culminant al unei actziuni sau al unui fenomen in desfashurare. ♦ (Pop.) Partea principala miezul unui lucru. 2. Invalmasheala incaierare; taraboi zarva. 3. (Inv.) Ceata stol card grup. Din tc. toy „banchet”.

TOI¹ s. n. 1. (Mai ales la sg.) Punctul culminant al unei actziuni sau al unui fenomen in desfashurare; partea principala miezul unui lucru. Teai rupt shi tu tocmai acum cind era toiul bataii. SHEZ. I 264. SHi cu dinsul purcedea Tocman valea Vajului La fintina hotzului Undei toiul finului. TEODORESCU P. P. 601. ◊ Expr. In toi... sau in toiul... = in punctul sau in momentul culminant al... in miezul in mijlocul... in puterea... Dormea imbracat cum sosise in toiul noptzii. DUMITRIU N. 200. A inceput sa ninga din nou fulgi mari shi deshi dar tirgul e in toi. BOGZA TZ. 29. Luna lui Cuptor era in toi shi parca fierbeau zarile in tremur. SADOVEANU O. VIII 127. 2. Invalmasheala incaierare; taraboi zarva. Cind era sub plumbi shi fum Numai ea! SHiacum acum? Dear incepe iarashi toiul Ah deacum dear fi razboiul. COSHBUC P. I 133. Cind din toi se domolea Procletul se inmuia SHi din gura se ruga. TEODORESCU P. P. 443. 3. (Invechit) Ceata stol cird grup. Intre toiul neinsemnatzilor tineri ce o suparau cu curtea lor ea deosebi pe Iancul B. NEGRUZZI S. I 25. 4. (Invechit shi popular in expr.) Dupa toiul cuiva = pe masura pe potriva dupa felul cuiva. Feciorul babei se daduse... in dragoste co fata saracutza shi frumushica dupa toiul lui. SHEZ. IV 159.

TOI ~iuri n. 1) Moment de maxima intensitate in desfashurarea unei actziuni sau a unui fenomen; miez ~ recoltei. 2) pop. Forfota a unei multzimi de oameni; invalmasheala. 3) inv. Grup mare de oameni de animale aflat in dezordine; card. [Monosilabic] /<turc. toy

TOI vb. (Mold. Crish.) A mustra; a ocari. A: Fericitul . . . sa feace k focul asupra lor . . . shii toiia zicind: a ce le scrietzi voi aceastea? DOSOFTEI VS. C: Voi nu ginditzi sa ascultatzi cuvintul lui Dumnazau . . . ce inca toitzi shi va aflatzi alte besezi. MOL. 1695 83^v. Etimologie: toi s.n. (< tc. toy).. Cf. preobrazi probozi vrevi; injura lihai.

toĭ n. pl. inuz. urĭ (turc. geagataic cum. toĭ ospatz). Vechĭ. Galagie taraboĭ: a face toĭ. Incaĭerare concurs intrecere (Cant. N. Cost.). Azĭ. Punct culminant dric: in toĭu ospatzuluĭ veriĭ lupteĭ. Atzĭ face toĭu de ris de plins de baut a ride a plinge a bea cit aĭ vrut (Iov. 247).

toiu n. 1. sgomot: toiul revolutziei; 2. mijloc: tocmai in toiul rugaciunii ISP.; 3. fig. temeiu punct culminant: veselia era in toiul ei. [Turc. TOĬ benchetuire (de unde notziunea de «sgomot»)].

toi¹ (punct culminant) s. n.

toi² (invalmasheala ceata) (inv. pop.) s. n. pl. tóiuri

toi s. n. (invalmasheli cete) pl. tóiuri

toi

toiu toiuri.

TOI s. 1. miez mijloc putere (pop.) dric tarie temei (reg.) vipie viu. (In ~ul noptzii.) 2. zor (pop. shi fam.) dardora. (In ~ul muncii.)

TOI s. v. animozitate balamuc batalie cearta card conflict dezacord dezbinare diferend discordie discutzie disensiune disputa divergentza galagie galceava gros harmalaie huiet invrajbire larma litigiu lupta multzime neintzelegere scandal stol tambalau taraboi tevatura tumult vacarm vrajba vuiet zarva zgomot zazanie.

TOI s. 1. miez mijloc putere (pop.) dric tarie temei (reg.) vipie viu. (In ~ul noptzii.) 2. zor (pop. shi fam.) dirdora. (In ~ul muncii.)

toi s. v. ANIMOZITATE. BALAMUC. BATALIE. CEARTA. CIRD. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUTZIE. DISENSIUNE. DISPUTA. DIVERGENTZA. GALAGIE. GILCEAVA. GROS. HARMALAIE. HUIET. INVRAJBIRE. LARMA. LITIGIU. LUPTA. MULTZIME. NEINTZELEGERE. SCANDAL. STOL. TAMBALAU. TARABOI. TEVATURA. TUMULT. VACARM. VRAJBA. VUIET. ZARVA. ZGOMOT. ZIZANIE.

tói (iuri) s. n. 1. Zgomot galagie harmalaie. 2. Punct maxim culme moment de maxima intensitate. Cuman. tc. toy „chef ospatz” (Pushcariu Lr. 315; cf. SHeineanu II 363). Primul sens azi inv. supravietzuieshte in Mold. shi Trans. de V. Der. toi vb. (a face zgomot; Trans. a certa a dojeni).

tói¹ toiuri s.n. (reg.) Cearta sfada. Din tc. toy „banchet ospatz” (SHaineanu Pushcariu cf. DER; DEX MDA).

tói uri s.n. Cearta sfada. Din tc. toy „banchet ospatz” (DER DEX).